Ca fenomen socio-politic şi militar, războiul reprezintă forma cea mai violentă de manifestare a conflictului social dintre grupuri mari de oameni, organizate militar, care utilizează, pe lângă alte forme de acţiune neconvenţionale şi lupta armată pentru realizarea unor scopuri politice şi economice.

Războiul a însoţit permanent evoluţia societăţii omeneşti, fiind reflectarea unei duble determinări: pe de o parte - structura fundamentală beligenă a oricărui tip de societate umană (prin condiţiile obiective de distribuţie a puterii şi bogăţiei între diferite unităţi politice şi economice organizate pe baze etnice şi teritoriale), iar pe de altă parte - un sumum de factori asociaţi, dintre care amintim aici organizarea politică de tip statal, care per mite într-un mod diferenţiat unuia sau altuia dintre state să transforme "violenţa structurală" în "violenţă manifestă". Analiza condiţiilor structurale şi a factorilor asociaţi scoate în evidenţă faptul că războiul nu este un act gratuit (o manifestare întâmplătoare sau excepţională ce se insinuează arbitrar, dar nici un fenomen implacabil (asemenea evenimentelor naturale), întrucât poate surveni în orice moment şi poate lua orice turnură spre o gamă extrem de largă de evoluţii posibile.

In definirea potenţialului beligerant al ultimelor decenii trebuie astfel pornit de la analiza riguroasă, concretă şi nu pe baze empirice a cauzelor războaielor, structurate pe condiţii şi factori intrinseci sau asociaţi. La rândul lor, aceste analize pot fi generale, proprii tuturor conflictelor militare şi particulare, specifice numai unuia (unora) dintre ele.

Trăsăturile asociate potenţialului beligerant ale perioadei postbelice sunt considerate a fi următoarele:
- apariţia, dezvoltarea şi perfecţionarea modalităţilor de agresiune neconvenţionale;
- expansiunea continuă a aparatului militar pe plan mondial şi tendinţa de "reabilitare" a valorii utilizării forţei armate în detrimentul soluţiilor politice ale diferendelor dintre state;
- multiplicarea obiectivelor urmărite şi a sarcinilor asumate de organismul militar, atât pe plan naţional cât şi internaţional;
- permanentizarea utilizării instrumentelor şi activităţilor militare la nivel global;
- diversificarea cauzelor conflictelor armate şi antrenarea unui număr din ce în ce mai mare de state;
- întrepătrunderea crescândă a acţiunilor şi manifestărilor din perimetrul confruntărilor militare, prin imixtiunea intereselor exogene părţilor beligerante;
- sporirea gradului de întrepătrundere a domeniilor economice, politice şi militare la nivel naţional, regional şi global;
- modificările esenţiale ale tabloului de distribuţie a puterii şi a resurselor prin: instalarea noilor relaţii din centrul şi estul Europei, destrămarea Uniunii Sovietice, reunificarea Germaniei, desfiinţarea blocului militar est-european; ^
- amplificarea implicării organismelor internaţionale în soluţionarea conflictelor interstatale sau intrastatale.

A devenit un lucru obişnuit să se afirme că "războiul s-a schimbat". El s-a schimbat mereu de-a lungul istoriei, dar ceea ce este nou şi este perceput altfel de către contemporanii noştri este faptul că, actualmente, el suferă mai mult decât o evoluţie obişnuită. In prezent este vorba de o mutaţie caracterizată în primul rând de o deplasare a metodelor violente spre acţiuni neconvenţionale, nonviolente dar foarte eficiente care folosesc cu iscusinţă în loc de arme, dezinformarea, manipularea, descurajarea morală ş.a., combinate cu acţiuni economice mai mult sau mai puţin disimulate.

---

Tag-uri: razboi, aviatie, conflict, militar, armata

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---