Fr. Hegel (1770-1831), un renumit filosof german povesteşte că doi oameni luptau unul contra celuilalt. Unul, plin de curaj, preferă să-şi rişte viaţa în luptă demonstrând că este un om liber, superior. Celălalt nu îndrăzneşte să-şi rişte viaţa şi se supune celui dintâi. învingătorul nu-şi ucide prizonierul; dimpotrivă, îl păstrează cu grijă întrucât constituie dovada şi oglinda victoriei sale. în timp ce sluga muncea, stăpânul se înfrupta din plăcerile vieţii. Stăpânul nu-şi cultiva grădina, nu-şi pregătea hrana, nu-şi aprindea focul, el avea sluga sa pentru astfel de lucruri.

Corupt, „ alterat " de propria sa lene, stăpânul nu mai este capa bil să facă nimic prin el însuşi. în revanşă, sluga, permanent ocupată cu munca, se învaţă să învingă natura, descoperindu-i şi folosindu-i legile şi recuperând astfel o anumită formă de libertate (sluga, fiinţă laşă, care a abdicat de la libertatea sa pentru a nu muri, redevenind un om liber prin cucerirea naturii). în acelaşi timp, stăpânul care nu ştia să muncească are din ce în ce mai multă nevoie de slugă, devine dependent de ea, devine un fel de slugă a slugii.

Munca apare, deci, ca o expresie a libertăţii cucerite, ca mijloc de răscumpărare a libertăţii pierdut. Dacă natura i-a fost ostilă şi străină, prin munca omul a îmblânzit-o şi i-a dat un chip uman. Ceea ce-i era strain înainte de a devenit familial . Munca ne face „ stăpânii si posesorii naturii", spunea un filosof francez.

în timp ce animalele trăiesc in mijlocul naturii adaptându-se la condiţiile pe care aceasta le oferă, omul adaptează aceste condiţii nevoilor sale. Omul schimbă mediul natural, el confecţionează instrumente, construieşte edificii, plantează livezi, creează o lume nouă, o lume umană. Prin munca sa el transformă inteligent natura, o modifică conform nevoilor sale. Cartea pe care o citim, alimentele pe care le consumăm, aleea pe care ne plimbăm, toate obiectele care ne înconjoară sunt rezultând muncii omeneşti, care nu încetează să transforme, să transfigureze, să umanizeze natura.

Munca este activitatea conştientă, specific umană, îndreptată spre un anumit scop, prin care omul îşi defineşte interesul, îşi caută şi îşi construieşte mijloacele adecvate atingerii scopului propus. Prin lucrul său omul iese din sine însuşi, din adâncul gândurilor şi trăirilor sale interioare. Psihiatrii, în tratarea bolnavilor psihici, încearcă să le încredinţeze o mică sarcină, să-i antreneze într-o activitate utilă. Le oferă astfel şansa ca, preocupaţi de activitatea lor, uitând un pic de ei înşişi, simţindu-se utili, să-şi redobândească încet, încet, echilibrul psihic.

Munca dă existenţei noastre o ordine, o regularitate necesară echilibrului psihic, ne impune să urmăm ritmul regulat al lumii, să ne integrăm ordinii universale. Un vechi proverb francez spune că prin muncă omul se detaşează de el însuşi şi intră în comunicare cu universul. Pe de altă parte, prin muncă omul îşi găseşte locul în interiorul societăţii, alături de ceilalţi şi în strânsă legătură cu ei.De aceea, în constituţiile multor ţări există precizări cu privire la dreptul la muncă şi condiţiile exercitării lui.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 12 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---