Digestia este totalitatea transformarilor pe care le sufera alimentele in tubul digestiv. Prin digestie, alimentele sunt transformate in elemente simple, ce pot fi absorbite in sange si limfa.
Resturile alimentare sunt evacuate sub forma de materii fecale. Procesul de digestie consta in doua categorii de fenomene:
a) fenomene fizice, datorita carora alimentele sunt fragmentate, amestecate cu sucurile digestive si deplasate in tubul digestiv;
b) fenomene chimice, datorita carora alimentele sunt descompuse chimic in elemente simple. Ambele categorii de fenomene se completeaza una pe cealalta.
In diferite portiuni ale tubului digestiv au loc fenomene digestive, insa cu aspecte deosebite, legate de necesitatea transformarilor pe care trebuie sa le sufere hrana intr-o portiune
, pentru a fi si mai bine digerata in portiunea urmatoare.
1) Digestia bucala:
a) fenomenele fizice consta in masticatie, adica fragmentarea alimentelor si in amestecul lor cu saliva.
Dintii incisivi taie, caninii sfasie, premolarii si molarii zdrobesc alimentele.
Limba le amesteca cu saliva. Muschii masticatori miscand mandibula determina actiunea dintilor.
Buzele, prin muschii orbiculari, inchid in partea anterioara cavitatea bucala, dupa ce tot ele au intervenit in suptul, sorbitul sau apucatul alimentelor;
b) fenomenele chimice consta in transformarea amidonului in dextrina sub actiunea fermentului numit ptialina, continut in saliva. Celelalte alimente nu sunt atacate de saliva.
Saliva este produsul de secretie al glandelor salivare, in compozitia ei intra: apa 99% si substante organice si anorganice 1%. Printre elementele organice sunt ptialina (fermentul salivei) si mucina (o substanta vascoasa).
Glandele salivare secreta saliva cu o compozitie deosebita, dupa cum urmeaza: glandele parotide produc saliva apoasa cu mult ferment;
glandele sublinguale produc saliva vascoasa cu multa mucina;
glandele submaxilare produc saliva mixta.
Secretia de saliva este determinata pe cale reflexa; vederea, auzul sau mirosul hranei produc o secretie salivara prin reflexe conditionate, iar introducerea hranei in gura determina salivatia prin reflexe neconditionate.
Alimentele supuse actiunilor fizice si chimice din cavitatea bucala sunt, adunate si ingramadite cu ajutorul limbii, formandu-se bolul alimentar. Acesta este alcatuit din particule alimentare alipite prin mucusul salivar si imbinate cu saliva.
In cadrul bolului alimentar, saliva isi continua actiunea ei chimica si in esofag si stomac, pana ce alimentele sunt imbibate in suc gastric. Formarea bolului alimentar este urmata de deglutitie sau inghitire.
2) Digestia gastrica
a) fenomenele fizice consta in modificari de tonus si miscari peristaltice. Prin modificari de tonus peretii stomacului se destind sau se strang, adaptandu-se continutului gastric.
Cand continutul este mare, apare o distensie si invers. Miscarile peristaltice sunt unde de contractii ce apar la intervale scurte in special in portiunea orizontala a stomacului si au ca rezultat evacuarea continutului stomacal catre duoden sau invers, catre esofag si cavitatea bucala.
Aceste ultime miscari sunt numite antiperistaltice. Uneori, miscarile antiperistaltice ale stomacului se insotesc de contractii bruste ale diafragmei si ale peretilor abdo-
minali, avand ca efect evacuarea rapida a continutului gastric prin gura.
In acest caz vorbim de voma sau varsaturi. Cand in urma contractiilor stomacului se elimina doar gaze din stomac, vorbim de eructatii. Consecinta fenomenelor fizice din stomac este amestecul alimentelor cu sucul gastric si eliminarea lor treptata in intestin;
b) fenomenele chimice consta in actiunea sucului gastric asupra proteinelor si grasimilor. Ca rezultat al digestiei gastrice, alimentele sunt transformate intr-o materie pastoasa, numita chim gastric, bogat in acid clorhidric.
Sucul gastric este format din 90% apa si 10% acid clorhidric, fermenti, substante minerale si mucus, fiind secretat in cantitate de circa 1,5 l in 24 de ore la omul adult normal.
Elementele continute in sucul gastric au actiuni diferite: apa inmoaie bolul alimentar, ajuta contactul fermentilor cu alimentele si favorizeaza framantarea si evacuarea continutului gastric; acidul clorhidric distruge microbii si bacteriile introduse prin alimentatie si ataca proteinele, preparandu-le pentru actiunea fermentilor, el ajutand si la digestia glucidelor si favorizand desfacerea zaharozei.
Fermentii sucului gastric sunt lipaza, care actioneaza asupra grasimilor, pepsina, care desface proteinele si labfermentul, care transforma cazeinogenul din lapte in cazeina, cu ajutorul ionilor de calciu.
Mucusul are rol de protector al mucoasei gastrice fata de actiunea digestiva a sucului stomacal;
c) motilitatea stomacului este reglata de sistemul nervos vegetativ astfel:
nervii parasimpatici provoaca contractia stomacului si deschiderea sfincterului piloric.
Nervii simpatici au o actiune inversa. Secretia gastrica poate fi provocata printr-un mecanism nervos si unul humoral. Introducerea alimentelor in gura provoaca printr-un reflex nervos neconditionat o secretie bogata in acid clorhidric si fermenti.
Vederea, mirosul alimentelor dau secretia „psihica" printr-un reflex conditionat. Mecanismul nervos al secretiei gastrice a fost studiat de fiziologul rus I. P. Pavlov la caine, caruia i s-a intrerupt tranzitul esofagian prin deschiderea esofagului la piele.
In acest fel; cainelui i se putea administra un „pranz fictiv" (imaginar), care, desi inghitit, nu ajungea in stomac. Contactul alimentelor cu mucoasa stomacului produce in regiunea pilorica un hormon numit gastrina, care la randul lui provoaca o secretie de suc gastric mai putin activa de cat secretia aparuta pe cale nervoasa,
d) Evacuarea stomacului.
Cu ocazia undelor peristaltice, pilorul se deschide si o parte din chimul gastric trece in duoden. Aici alimentele produc pe cale reflexa o inchidere a pilorului, pana ce tot acidul clorhidric pe care il contin este neutralizat de sucul intestinal.
Dupa neutralizare, o noua cantitate de chim trece in duoden.
3. Digestia intestinala:
a) fenomenele fizice constau in miscarile peristaltice care fac sa avanseze alimentele din intestin. Alte miscari ale intestinului ajuta amestecul acestora cu sucul intestinal, sucul pancreatic si cu bila, secretate fiecare in cantitati de circa 1 in 24 de ore la adult;
b) fenomenele chimice din intestinul subtire constau in transformarile pe care le sufera alimentele sub actiunea fermentilor secretati de glandele intestinale, ficat si pancreas.
In urma activitatii digestive din intestinul subtire, substantele alimentare sunt transformate intr-un lichid gros numit nil intestinal. Sucul intestinal este compus din lipaza, erepsina, fermenti pentru glucide, apa, substante minerale si mucus.
Sucul pancreatic este asemanator celui intestinal, iar bila se compune din pigmenti si saruri biliare substante minerale, apa, grasimi si mucus.
Rolul acestor sucuri digestive poate fi rezumat astfel:
lipazele desfac grasimile in glicerina si acizi grasi;
tripsina si erepsina continua desfacerea proteinelor (inceputa in stomac) in aminoacizi;
fermentii pentru glucide descompun zaharurile complexe in monozaharide.
Prezenta bilei in intestin intervine in fragmentarea grasimilor in particule mici (proces numit emulsionare), care pot fi mai bine atacate de lipaze. Tot bila mareste actiunea lipazelor si ajuta absorbtia acizilor grasi, ajutand si motilitatea intestinala.
Dintre portiunile intestinului subtire, duodenul are o importanta mare in digestie deoarece, pe de o parte, aici se varsa bila si sucul pancreatic, iar pe de alta, prin peretii duodenali pornesc reflexe ce controleaza activitatea veziculei biliare si a sfincterului Oddi situat la locul de „varsare" a canalului coledoc in duoden.
Datorita acestui fapt, bila si sucul pancreatic ajung in duoden doar atunci cand este nevoie de actiunea lor digestiva;
c) fenomene chimice in intestinul gros.
Dupa ce o mare parte din substantele nutritive au fost absorbite in intestinul subtire, resturile alimentare trec in intestinul gros, unde sunt supuse unor noi transformari.
Secretiile intestinului gros sunt sarace in fermenti, dar bogate in mucus, actiunea lor digestiva fiind foarte mica. Bacteriile intestinale au insa o actiune importanta asupra proteinelor si hidrocarbonatelor.
Bacteriile de putrefactie actioneaza asupra proteinelor, iar bacteriile de fermentatie transforma hidrocarbonatele.
Fenomenele chimice din intestinul gros se desfasoara in mod normal doar in colonul ascendent si prima portiune a colonului transversal. Fenomenele mecanice din colon si ultimele parti ale tubului digestiv constau in progresia alimentelor devenite materii fecale catre rect si evacuarea lor .
Avansarea alimentelor de-a lungul tubului digestiv se numeste tranzit digestiv si are loc in mod normal in urmatoarele intervale de timp:
din cavitatea bucala in stomac, cateva secunde; din stomac in duoden, apa trece imediat; grasimile, dupa circa 3 ore; celelalte alimente, dupa 1-2 ore parasesc complet stomacul.
Prin duoden, alimentele trec rapid, in cateva minute, ajungand in celelalte portiuni ale intestinului subtire . Alimentele ajung in prima parte a intestinului gros dupa 4 ore de la ingestie.
In intestinul gros, alimentele sunt la nivelul unghiului hepatic al colonului dupa 6 ore, iar in unghiul splinei, dupa 8 ore de la ingerare. Dupa 15 ore, ele sunt prezente in colonul sigmoid, iar la 20-24 de ore sunt evacuate din organism.
Tranzitul in intestin poate fi accelerat (diaree) sau incetinit (constipatie) fata de valorile normale mentionate.
In ambele cazuri, atat digestia, cat si absorbtia alimentelor sunt tulburate si urmate de semne generale si suferinta. De aceea, mentinerea unui tranzit normal are mare importanta pentru pastrarea sanatatii.
Procesul de digestie are loc atat in organismele simple, monocelulare, cat si in cele:
complexe, cum este acela al omului.
In ultimul caz, exista o serie de organe care actioneaza asupra unor substante complexe (alimentele), transformandu-le in substante simple ce sunt ulterior absorbite si asimilate .
In cazul organismelor monocelulare (bacterii, microbi), digestia se face prin inglobarea particulelor alimentare direct in corpul celulei in niste cavitati mici, numite vacuole, in care se aduna substante cu actiune digestiva secretate de insasi protoplasma celulara si care digera particula respectiva care ulterior va fi asimilata.
Asemenea tip de digestie se numeste digestie intracelulara (are loc in interiorul celulelor), spre deosebire de digestia la om, care are loc in afara celulelor, in cavitatile tubului digestiv, fapt pentru care se numeste digestie extracelulara.
In urma procesului de digestie, substantele provenite din alimentele digerate sunt absorbite si asimilate in organism.
Digestia este totalitatea transformarilor pe care le sufera alimentele in tubul digestiv. Prin digestie, alimentele sunt transformate in elemente simple, ce pot fi absorbite in sange si limfa. 
