Propolisul este o substanţă elaborată de un grup de albine specializate din colonia de albine. Acestea adună diferiţi produşi biologici existenţi pe mugurii şi ramurile tinere ale arborilor, precum şi de pe codiţele frunzelor. Albinele execută aceste operaţii în zilele calde cu temperatură peste 20°C şi numai între orele 10 şi 15 ale zilei.

Compoziţia chimică a propolisului este complexă înglobând substanţe aromate, balsamuri, flavone, substanţe minerale etc. Mulţi constituenţi din compoziţia chimică a propolisului sunt încă neidentificaţi . în existenţa coloniilor de albine propolisul are importanţă covârşitoare, asigurând perfect puritatea şi igiena stupului sau a s corburei de copac unde se poate instala colonia. Efectele acestui produs pot fi deduse din următorul fapt: dacă pătrunde în stup un corp străin sau un dăunător (şoarecele de câmp sau şopârla) această vieţuitoare este ucisă prin injectare de venin; cadavrul este învelit într-un giulgiu de propolis şi apoi acoperit cu un strat de ceară. Astfel îmbălsămat, cadavrul nu se descompune şi putrefacţia ţesuturilor nu se produce timp de 5—6 ani. Rezultă din acest fapt (bine cunoscut de apicultori că propolisul are efecte antiproteolitice, bactericide şi bacteriostatice de neasemuit în rândul substanţelor naturale cu acţiune farmacodinamică cunoscută pâna în prezent.

Propolisul este unul din produsele apicole cele mai eficiente sub raportul principiilor active transmise de la plantă la om. Are ca sursă principală substanţele recoltate de pe muguri de plop sau în general de salicine. Materiei răşinoase brute, albina îi adaugă secreţii salivare, ceară. Pâna în prezent se cunosc 19 substanţe de structură chimică diferită, din care cele din grupele aşa-numitelor
flavonoide, betulen şi betulenol, izovanilină, răşini, acizi aromatici nesaturaţi, cafeic şi ferulic se caracterizează prin activitate biologică. S-a constatat că menţinând preponderenţa plopului, sursa materiilor prime vegetale pe care le folosesc albinele la pregătirea propolisului este mai variată. Totuşi, substanţele chimice permanente, respectiv principiile active conţinute deopotrivă în propolis şi în exsudatele mugurilor sau ale scoarţelor de copac vizitate de albine sunt cvasiidentice. Cel mult diferă proporţiile de la o specie de sursă la alta.

Astfel, flavonoidele din propolis (şi din mugurii şi scoarţa de plop, mesteacăn, salcie etc.) sunt larg răspândite în regnul vegetal, în plantele superioare şi mai ales în plantele vascularizate. Localizate mai cu seamă în sucul celular sub formă glicozidică, în boboci, frunzele tinere şi fructele necoapte, flavonoidele joacă un rol cert în reproducere, prin culoarea pe care o imprimă florilor plantelor entomofile şi ornitofile. Aşadar, îndeplinindu-şi misiunea multiplă faţă de plantă, faţă de sine şi faţă de om, albina se înscrie şi prin propolis în ciclul natural al biosferei.
Prin prezenţa a numeroase principii active în propolis — prelevate din plantele de origine — acţiunea şi domeniile lui de utilizare terapeutică sunt deosebit de cuprinzătoare.

Flavonoidele — ca elemente componente preponderente — au nu mai puţin de 41 de acţiuni terapeutice. Efectele majore pentru care au intrat în terapeutică sunt acţiunea asupra sistemului capilar (bioflavonoide), asupra fragilităţii şi permeabilităţii vaselor, asupra sistemului circulator în general, cu efect vasodilatator şi hipotensiv. Alte acţiuni: diuretică, coleretică (creşterea producţiei de bilă), estrogenă şi efecte asupra altor glande cu secreţie internă ca timus, tiroidă, pancreas, suprarenale, efect antibacterian, anti-virotic, antiparazitar, anticoagulant.

Acidul ferulic, prezent şi el în propolis, are de asemenea unele acţiuni specifice, caracterizându-se mai ales prin efecte antibacteriene, graţie cărora contribuie la acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a propolisului. In afară de aceasta, se manifestă într-un grad însemnat acţiunea sa aglutinantă, exploatată în tratamentul rănilor care se vindecă greu.

Lista principiilor active conţinute în propolis şi plantele de origine nu se epuizează cu aceste exemple. In orice caz, proprietăţile farmacodinamice ale propolisului se adresează unor variate domenii de utilizare: dermatoze şi dermatite, infecţii ale căilor urinare, afecţiuni ale prostatei, tratarea unor răni, afecţiuni endocrine, afecţiuni dentare, precum şi în scopuri anestezice şi altele.

Propolisul, considerat încă de unii produs „secundar" al stupului, este folosit de om — ca şi de albine — din cele mai vechi timpuri in scopuri sanitare. Cu proprietăţi bactericide şi bacteriostatice, datorită substanţelor pe care le conţine şi care omoară bacteriile din stup sau împiedică creşterea acestora, fără să le distrugă, propolisul deţine un loc important printre remediile medicinii empirice, şi mai recent, în practica ştiinţifică.

Propolisul este o substanţă răşinoasă, de culoare verde-brună sau cafenie, cu o aromă plăcută de muguri de plop, miere, ceară şi vanilie; prin ardere emană un miros de răşini aromatice. Adunat de albine de pe muguri şi de pe unele plante ierboase, propolisul este materialul de „cimentare" şi dezinfectantul stupului, care îşi păstrează prin aceasta structura şi igiena interioară. El conţine aproximativ: 55% răşini şi balsamuri, 30% ceruri, 10% uleiuri eterice şi 5% polen, majoritatea bogate în vitamine şi microelemente. Nefiind o substanţă definită, evident, propolisul nu are formulă chimică. Dar ca produs folosit pe baza practicii multimilenare, iar astăzi — în măsură crescândă — pe baza experienţelor şi cercetărilor efectuate de medici, bacteriologi şi biologi cu renume, propolisul are multe aspecte tămăduitoare.

Prin însuşirile antibacteriene, antibiotice şi cicatrizante, ca şi prin acţiunile imunologice şi antiseptice variate, propolisul are deosebite calităţi terapeutice. Este folosit ca adjuvant în vindecarea de răni şi plăgi, în unele afecţiuni ale căilor respiratorii şi ale cavităţii bucale, precum şi ale ochilor, în tratamentele preventive şi curative ale bolilor prostatei etc.

Efectul antiviral al propolisului se manifestă asupra virusurilor herpetic, virusului zonei Zoster şi hepatitei B .

O acţiune remarcabilă a propolisului se manifestă asupra diferitelor afecţiuni ale colului uterin; din acestea amintim distrofii, eroziuni, care toate sunt considerate în prezent că au potenţial de malignizare. Efecte bune ale propolisului au fost constatate în tratamentul local al trichomoniazei, în tratarea prostatitelor cronice, al afecţiunilor ano-rectale, în induratio penis plastica, hipoacuzie, diferite afecţiuni otorinolaringologice, afecţiuni ale aparatului digestiv şi respirator, precum şi în combaterea paraziţilor intestinali, fiind activ faţă de Giardia (Lamblia), Trichomonas vaginalis, Trichomonas muris şi unele amibe.

Nu putem considera propolisul un panacsu, ca dealtfel, nici unul din produsele apicole, totuşi trebuie să-i acordăm toată atenţia cuvenită, deoarece are efecte salutare în multe afecţiuni în care metodele clasice de tratament se arată ineficace.

Fireşte, medicamente atotputernice nu există, iar cercetările asupra propolisului sunt în plină desfăşurare. De aceea, în fiecare caz este necesară consultarea medicului, a specialistului în cauză. Dar ceea ce este sigur, fără echivoc: propolisul este natura însăşi care — cunoscută în adâncime — oferă alinare, vindecare omului ce râvneşte la sănătate.

sursa imaginii fetosoap.com

---

Tag-uri: miere, albine, sanatate

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---