Tin minte si acum cat de mic si nostalgic eram… intre timp am reusit sa observ ca timpul te schimba, am schimbat nostalgia cu magia adolescentei, am descoperit ca e mai usor decat credeam sa fii iubit, placut, dorit de cei din jur.

Secretul sta in psihic… Nu stiu ce m - a facut sa ma schimb, cum am reusit sa gasesc o cale mai buna, insa, iata - ma peste 4 ani, la inceputul lui 2010 cum imi privesc cu mandrete implinirile.


Sâmbătă, 22 decembrie 2005

Nici măcar nu ştiu de ce vreau să mai ţin un jurnal, poate voi afla cu timpul. Am prea mult sânge rece în mine - de la frig - , prea mult, oare eu de ce nu sunt la fel de rece ca el ? Doar mâinile mele sunt mereu reci, doar ochii mei mereu albaştri, suferinzi de conjunctivită, doar pielea mea albă, nestrăpunsă de razele soarelui.Mă văd un romantic incurabil, un bun prieten, dar şi o stâncă…păcat că erodată.

Nu ştiu dacă sună sau nu laudativ, dar punctul meu forte este talentul oratoric…în rest nu mai pot spune altceva…sunt un adolescent sătul de viaţă, la fel ca în frageda pruncie abia depăşită, am ochi albaştri, ciudaţi după părerea mea, o înălţime medie, anume 1, 76m, şi o constituţie astenică, având doar 58 de kg.

Deşi romantic din fire nu pot spune că am avut parte de multe relaţii, fetele negăsind interesantă această caracteristică, care era poate eclipsată de un nas puţin încovoiat, de nişte buze mici şi de organele auditive ce căpătaseră un efect de evantai… una peste alta eu, o persoană de care mă îngrozeam, care câteodată mă fascina…sunt un om al contrastelor, iar asta nu mă bucură.

Când mă prezint cuiva, întotdeauna menţionez de faptul că îmi place literatura, mă laud adesea cu ceea ce am făcut, dar tot nu văd vreun impact asupra celorlalţi…poate şi ei ca şi prietena mea se prefac doar că îmi dau ascultare… oare cum am reuşit să - mi fac o prietenă ? Şi în plus e foarte inteligentă, comunicativă, veselă, frumoasă…a făcut modeling, are formele perfect definite…perfectă pentru orice băiat… dar nu şi pentru mine.

Eu nu o ador pentru frumuseţea ei, chiar nu o fac…eu o iubesc pentru că este atât de inteligentă încât mă face să tac, atât de veselă încât nu poate plânge… doar eu am făcut - o odată, după ce ne - am certat…odată demult…ieri.

Regret acest fapt, dar ţin să amintesc că nu am jignit - o, sau lovit - o, doar i - am citit ceva ce scrisesem pentru ea…când am terminat, mi - a spus că deşi nu plânge de obicei, acum chiar îi dăduseră lacrimile…vorbeam la telefon.Se vedea în glasul ei că o atinseseră cuvintele mele…apoi, mi - a cerut un nou început, scuzându - se pentru greşelile făcute, pentru că mă făcuse să mă simt nu foarte bine… era prima dată când îşi cerea scuze de la cineva… mi - a zis că ţine la mine, chiar a început să mă iubească…eu o făceam de mult.

Azi am hotărât amândoi ca tot ceea ce vom vorbii să fie însoţit de fapte… dar nu o voi vedea până la anul…e la bunici, iar eu la ţară.Sunt deci un tip confuz, odios, iar acum şi obosit…pe mâine .


Scopul acesti articol este sa te fca sa iti dai seama ca daca acum esti trist, lupta pentru fericire si o vei obtine, daca esti prea tanart, vei creste, si chiar daca vei fi inca prea mic pentru a schimba ceva, vei realiza zambind, gandindu - te in trecut, cat de fericit poti fi cu tot ce ai..

Te sfatuiesc sa iti faci un jurnal, sau cauta - le pe cele ale copilariei… te vei surprinde in fiecare zi.

Acum zambeste..pentru el sau ea, pentru cei din jur, cei multi… Zambeste - le zambetelor lor, bucura - te de magia fiecarei clipe. Totul a trecut…

By FW Editor

---

Tag-uri: jurnal, viata, amintiri

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 22 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---