Elaborarea trebuie să fie inclusă în miezul comunicării, astfel încât aceasta să nu poată fi observată. Atunci discursul devine accesibil şi plăcut, într-atât încât pare şi foarte simplu de realizat. în aceste condiţii, receptorul va admira forma şi va accepta ideea ca pe ceva nou şi drag, regretând, parcă, faptul că n-a spus-o el primul. Pe această cale va căuta mereu surse cu care simte că se identifică.
Elaborarea reuşitei demonstrează cu adevărat că "este o artă de a părea fără artă" (Cicero).

Frumuseţea stilului. Fiece act de comunicare umană este, în esenţă, un ansamblu de semne ordonate în timpul comunicării, după necesităţile concrete ale autorului emitent. Scoase din acest cadru bine definit, semnele (cuvinte, fraze, gesturi, mişc ări, etc.) îşi pierd dinamica dobândită prin ansamblarea şi includerea lor în contextul dat.

Forma şi sensul definitiv al semnului utilizat în actul comunicării sunt date de ansamblul de factori care determină intenţia şi dau strălucire raportului emiţător-receptor. Frumuseţea stilistică a comunicării izvorăşte din structura acesteia, luată ca un tot, căci semnele luate separat îşi pierd ceea ce dobândesc prin compoziţia unitară realizată. Unitatea compoziţională a comunicării înseamnă mai mult decât exprimarea corectă şi clară, cerută oricui, indiferent de pregătire. Ea înseamnă şi cadrul de manifestare a calităţilor reale care aduc din partea receptorului nu numai aprobarea ci şi lauda, admiraţia, simpatia. Frumuseţea stilului alăturată corectitudinii şi clarităţii acestuia, contribuie la succesul actului de convingere.

Frumuseţea comunicării, nu presupune străduinţa inutilă, cultivarea gratuită a figurilor pompoase, a exprimărilor elaborate dar sterile, lipsite de vigoare. Cu atât mai puţin este admisă înfrumuseţarea atunci când subiectul comunicării vizează o cauză ce depăşeşte interesele personale. Acum stilul va fi mult mai sobru, mai sever chiar, mai potrivit ci interesele esenţiale ale discursului.

Frumuseţea, eleganţa de bun gust ale comunicării sunt dictate de natura subiectului.
Grija faţă de aşezarea cuvintelor, fără pericolul producerii aliteraţiilor, cacofoniilor, pleonasmelor sunt nu doar norme ale artei de a comunica, ci sunt elemente constitutive ale comunicării însăşi.

Un loc parte ocupă monotonia, tonalitatea uniformă pe tot parcursul comunicării, precum şi ritmul constant. Lipsa de varietate, denotă absenţa fanteziei în utilizarea mijloacelor de care dispunem, necunoaşterea acestora şi a puterii lor de exprimare, a forţei lor de sugestie. Efectul va fi inducerea stării de plictiseală şi întreruperea legăturii cu destinatarul mesajului ori recepţionarea lui fragmentată.

Sensibilizarea expunerii, se obţine prin verosimilul povestirii, al relatării fie că este vorba despre destinul unor persoane, colectivităţi, lucruri sau idei. Nici abundenţa exagerată de imaginaţie, nici sărăcia nu ajută relatarea. Fiorul este dat de păstrarea măsurii, nu de părăsirea ei. Verosimilul povestirii, discursului nu va îngădui nici monotonia, nici liniaritatea, dar nici numai suspansul.

Pauza, tăcerea, vin să amplifice trăirea cu propria forţă de exprimare. Dar prelungirea nejustificată a acestora rupe firul, destramă vraja, după cum absenţa lor trădează superficialitatea trăirii, a emoţiei, ori incapacitatea de redare. Comunicarea va tinde spre idealul maximei Kantiene: "Exprimă-te în aşa fel încât legile exprimării tale să poată fi erijate la rangul de reguli universale ale totalităţii gândurilor omeneşti".

Pe de altă parte, nu-i suficient ca o comunicare bună şi frumoasă să proclame adevăruri ori să inunde emoţii.

I se mai cere să fie şi provocatoare. în determinarea unor noi idei, pe care discursul nici nu le-a amintit, să genereze trăiri şi atitudini, să declanşeze neastâmpărul creaţiei.

Cel care comunică o face nu doar pentru sine şi numai pentru cei prezenţi, ci şi pentru toţi acei care vor veni direct ori indirect în contact cu destinatarii din momentul comunicării. Dintr-o asemenea perspectivă răspunderea emiţătorului sporeşte nebănuit deoarece comunicarea facilitează apărarea şi promovarea valorilor cu adevărat umane: demnitatea, fraternitatea, generozitatea, ş.a. Prin ea se dobândeşte bucuria de a trăi împreună cu cei de o generaţie şi cu toţi cei cărora le aparţinem.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 18 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---