Pentru dezvoltarea vitezei se folosesc cu precădere trei grupe de exerciţii :

Exerciţii pentru dezvoltarea generală a vitezei, care constau în diferite mişcări: avântări, sprinturi, întoarceri, etc. executate cât mai rapid posibil, timp de 5-10 secunde. Pentru întărirea acţiunii lor, se recomandă efectuarea repetată. De mare valoare sunt jocurile sportive, îndeosebi dacă sunt jucate pe un teren redus. Această categorie de exerciţii se utilizează într-o măsură mai mare în antrenamentul începătorilor, copiilor şi juniorilor.

Exerciţii specifice pentru viteză care constau din mişcări cât mai rapide din propria ramură de sport practicată şi apropiate ca structură cu cea competiţională.

Exerciţiile "speciale" sunt împărţite în trei grupe:

a. exerciţii ciclice, executate în mod repetat cu o frecvenţă cât mai mare şi o amplitudine redusă: alergare pe loc în sprijin, deplasări, sărituri, salturi, paşi săriţi, etc, timp de 10-15 sec.

b. exerciţii aciclice: lovituri, împingeri, sărituri, executate repetat, cu viteză maximă.

c. exerciţii combinate: sărituri, aruncări, cu elan, acţiuni din jocurile sportive, etc.

Exerciţii de viteză din alte ramuri de sport.

Exerciţiile au o anumită însemnătate pentru dezvoltarea vitezei, alergările pe distanţe scurte pentru baschetbalişti, handbalişti, luptători, halterofili, etc, acţiunile din baschet pentru atleţi, din volei pentru halterofili. Cercetările au arătat că viteza nu se poate dezvolta, în general, ci doar anumite mişcări, într-o deprindere motrică corectă.

De mare însemnătate este folosirea mişcărilor proprii ramurilor de sport sau a unor părţi ale acestora, executate cu viteză maximă. Se impun astfel sportivului cerinţe la care organismul răspunde printr-o perfecţionare corespunzătoare a posibilităţilor funcţionale. Se favorizează pregătirea tehnică în acelaşi timp cu dezvoltarea vitezei.

Transferul pozitiv al calităţii viteză, de la o mişcare la alta, se realizează numai dacă structura lor cinematică şi dinamică este asemănătoare. Dezvoltarea vitezei cu ajutorul antrenamentului în sprint îi ajută pe baschetbalişti, tenismeni, etc. să alerge mai repede pentru că mişcarea de alergare reprezintă una şi aceeaşi deprindere motrică.


În legătură cu mijloacele de dezvoltare a vitezei, ar mai fi de spus câteva lucruri:

- un exerciţiu de viteză reclamă întreruperea lui când frecvenţa execuţiei scade involuntar, semn al instalării stării de oboseală;

- viteza fiind caracterizată de spaţiu şi timp, reclamă trecerea cât mai rapidă de la starea de repaus (relativ sau total) la cea de acţiune;

- viteza are o strânsă legătură cu celelalte calităţi motrice; pentru a efectua o mişcare de viteză, ai nevoie de manifestarea unei forţe care să învingă starea de repaus;

- efortul de viteză este tot mai mult condiţionat de o pregătire fizică generală, ca să valorifice integral zestrea genetică a sportivului la capitolul viteză (cu precădere la nivel de înaltă performanţă).

Planificarea exerciţiilor de dezvoltare a vitezei într-o planificare anuală, dezvoltarea vitezei se înscrie în dozări şi forme diferite.

a. în prima etapă a perioadei pregătitoare, viteza se programează astfel ca dezvoltarea ei să aibă loc pe fondul unui lucru pentru rezistenţă aerobă, îndemânare, mobilitate, folosind mijloace generale şi specifice.

b. în a doua etapă a perioadei pregătitoare, importanţă mare trebuie acordată mijloacelor specifice pentru dezvoltarea vitezei propriu-zise şi a celei în regim de rezistenţă. Volumul, intensitatea submaxirnală şi maximală cresc faţă de prima etapă. Numărul repetărilor se măreşte în ciclul diurn şi în cel săptămânal.

c. în etapa precompetiţională şi în perioada competiţională, volumul şi intensitatea cresc şi mai mult, de asemenea specificitatea, apropiindu-se de cerinţele modelului de concurs.

Se asigură o intensitate crescută eforturilor de viteză prin participarea sportivilor la probele de control şi la concursurile amicale şi oficiale (în medie 30-40 într-un ciclu anual).
În privinţa prezenţei mijloacelor necesare dezvoltării vitezei, se înregistrează o creştere în ciclul diurn, cât şi în cel săptămânal. Se planifică de-a lungul mai multor etape şi se includ mijloacele specifice atât în lecţia a.m. cât şi în cea p.m.

Experienţele au demonstrat (Koval-Petrenko amintite de Ozolin) că frecvenţa paşilor într-o alergare de 20 sec. a crescut într-un procent mai mare ca efect al includerii mijloacelor de viteză de două ori pe zi faţă de planificarea lor ia două zile sau o dată pe zi.

Frecvenţa poate fi sporită şi la 3 "momente" de viteză pe zi, cu condiţia ca durata lor să fie scurtă. Planificarea în fiecare zi a mijloacelor pentru dezvoltarea vitezei este posibilă cu condiţia ca intensitatea să fie submaximală, regula fiind impusă de faptul că efortul de intensitate maximă [viteza) determină un consum mare de energie nervoasă şi pentru refacere este nevoie de 2 zile între 2 tipuri de astfel de efort (profil).


sursa imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: antrenament, efort, muschi

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 26 August '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---