FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 863
Votes: 1
Fame Riser
          
Fame Rank
10
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Eseu despre relatiile dintre doua personaje ale unei opere dramatice preferate

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   continent   ape   geografie   poet   morometii   omor   investigatie   personaj   crima   otrava  

All Tags

Famous Forum

 

Eseu despre relatiile dintre doua personaje ale unei opere dramatice preferate

 Q:   Intreaba despre Eseu despre relatiile dintre doua personaje ale unei opere dramatice preferate       
Eseu despre relatiile dintre doua personaje ale unei opere dramatice preferate Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relatiile dintre doua personaje ale unei opere dramatice preferate. În elaborarea eseului, vei avea în vedere urmatoarele repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului dramatic semnificative pentru constructia personajelor alese ( de exemplu: constructia subiectului, particularitati ale compozitiei, modalitati de caracterizare, limbajul personajelor, notatiile autorului etc. );
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadreaza, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin raportare la doua scene / secvente ale operei dramatice alese;
- exprimarea unei opinii argumentate desp re relatiile dintre cele doua personaje, din perspectiva situatiei finale / a deznodamantului.

Comedia este specia genului dramatic, în versuri sau în proza, care are finalitate moralizatoare si produce rasul cititorului sau al spectatorului, prin folosirea a diferite tipuri de comic. Ca trasaturi generale ale comediei pot fi mentionate: destinata sa provoace rasul, personajele reprezinta categorii sociale diverse; subiectele sunt general umane, eroii întruchipand caractere ( parvenitul obraznic, sclavul siret, aristocratul mandru ); conflictul se plaseaza între aparenta si esenta ( doar aparent, valorile sunt false ); deznodamantul este vesel, stilul - parodic. Conflictele dramatice în comedie sunt derizorii, de nivel exterior, si ilustreaza ridicolul preocuparilor personajelor

Comedie de moravuri, care dezvaluie viata publica si de familie a unor politicieni care, ajunsi la putere si rosi de ambitii, sunt caracterizati de o crestere brusca a instinctelor de parvenire, O scrisoare pierduta se înscrie în seria operelor caragialiene care au ca tema vanitatea.

Actiunea piesei se desfasoara în "capitala unui judet de munte", pe fondul agitat al unei campanii electorale. Aici are loc conflictul între ambitiosul avocat Nae Catavencu, din "opozitie", care aspira spre o cariera politica, si grupul conducerii locale ( prefectul stefan Tipatescu, "prezidentul" Zaharia Trahanache ). Pentru a-si forta rivalii sa-l propuna candidat în locul lui Farfuridi, Catavencu ameninta cu un santaj. Instrumentul de santaj este o "scrisorica de amor" a lui Tipatescu, trimisa doamnei Zoe Trahanache, sotia "prezidentului"; pierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un cetatean turmentat si subtilizata de Catavencu. santajul o sperie pe Zoe, care, pentru a nu fi compromisa public, exercita presiuni asupra celor doi "conducatori" ai judetului si obtine promisiunea candidaturii lui Catavencu. Asadar, intriga piesei este determinata de sugestia unui cuplu de personaje care contravine normelor morale - sotia "prezidentului" Trahanache este amanta "amicului" si prefectului stefan Tipatescu.

Cand conflictul provocat de scrisoarea pierduta pare sa fie rezolvat, urmeaza o "lovitura de teatru": de la Bucuresti se cere, fara explicatii, sa fie trecut pe lista candidatilor un nume necunoscut - Agamemnon Dandanache. Reactiile celor din jur sunt diferite: Zoe e disperata, Catavencu - amenintator, Farfuridi si Branzovenescu - satisfacuti ca rivalul lor a pierdut, Tipatescu - nervos. Trahanache este singurul personaj care nu-si pierde cumpatul, avand "putintica rabdare" si gandindu-se la un mod de rezolvare a conflictului fara a contesta ordinele "de sus".
Interesele contrare determina un conflict deschis în timpul sedintei de numire oficiala a candidatului, cand Pristanda pune la cale un scandal menit sa-l anihileze pe Catavencu. În încaierare, acesta pierde palaria în care era ascunsa scrisoarea si dispare, provocandu-i emotii intense "coanei Joitica".

Dandanache, sosit de la Bucuresti, îsi dezvaluie strategia politica, asemanatoare cu aceea a lui Nae Catavencu, numai ca la un nivel mult mai înalt si cu mai multa ticalosie. Nae Catavencu schimba tactica parvenirii, flatand-o pe Zoe, generoasa dupa ce îsi recapata scrisoarea cu ajutorul cetateanului turmentat. În final, toata lumea se împaca, "micile pasiuni" dispar ca prin farmec, Dandanache e ales "în unanimitate", Nae Catavencu tine un discurs banal, dar zgomotos la serbarea populara determinand reconcilierea fostilor adversari. Atmosfera e de carnaval, de mascarada, fiind accentuata de mutica saltareata condusa de Pristanda.

Tehnica de constructie a subiectului este aceea a amplificarii treptate a conflictului. Initial, apar în scena Tipatescu, Trahanache, Zoe, alarmati de un eveniment dezvaluit partial. Apoi, în prim plan apare Catavencu, santajistul, iar aceasta prezenta contureaza conflictul fundamental, care asigura unitatea de actiune a piesei. La acest conflict, se adauga conflicte secundare, determinate de interventiile cuplului Farfuridi - Branzovenescu si de aparitia neasteptata a "depesei" cu numele lui Dandanache. Rezulta un ghem de complicatii, care acumuleaza progresiv altele, ca un bulgare de zapada în rostogolire.

Amplificarea conflictului se realizeaza prin: intrarile repetate ale cetateanului turmentat, care creeaza o stare de tensiune, niciodata rezolvata, pentru ca, neaducand scrisoarea, conflictul declansat de pierderea ei nu se stinge; apoi, prin evolutia adversarilor; Catavencu e înfrant, desi pare ca va castiga, iar Tipatescu - Trahanache - Zoe triumfa, desi erau pe punctul de a pierde. Interferenta finala a intereselor tuturor personajelor aflate în conflict accentueaza atitudinea ironica a dramaturgului, pentru ca fostii adversari se împaca, satisfacuti de ceea ce au obtinut, dar, mai ales, de propria imagine. Satisfactia vanitatii defineste scena finala.

Locul central în economia piesei este ocupat de cuplul Tipatescu - Zoe Trahanache. Cei doi se subordoneaza unor tipuri comice care sugereaza anumite trasaturi de caracter - Tipatescu se înscrie în tipul primului amorez, Zoe ilustreaza tipul cochetei si al adulterinei. Ca majoritatea personajelor din piesa, Zoe si Tipatescu sunt individualizate prin modalitati de caracterizare complexa - de la caracterizarea directa facuta de autor în didascalii, dar si de alte personaje pe parcursul actiunii, la caracterizarea indirecta, care însumeaza gesturi, reactii, atitudini.

stefan Tipatescu, prefectul judetului, corespunde junelui-prim din teatrul clasic, fixat însa, prin relatia cu Zoe si prin abandonarea propriilor aspiratii, într-un triunghi conjugal banal si tihnit, banuit de toti si transformat de Catavencu în obiect de santaj. Prefectul judetului de munte în care se desfasoara actiunea piesei este personajul cel mai important în organizarea procesului electoral.

Fire autoritara si hotarata, el administreaza judetul ca pe propria mosie. Abuzand de functia pe care o detine, el dispune arestarea lui Catavencu, dornic sa împiedice publicarea scrisorii compromitatoare si sa restabileasca ordinea care îi convine: "Du-te, Ghita, ia jandarmii... viu ori mort, trebuie sa mi-l aduci la politie". Orgolios si incapabil sa accepte compromisuri, stefan Tipatescu este un personaj autoritar numai în aparenta. În realitate, Zoe reuseste sa îl determine sa accepte candidatura lui Catavencu, apeland la metode de convingere tipic feminine: lacrimi, lesinuri, tipete.
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin consemnarea gesturilor, a atitudinilor si prin limbaj. Didascaliile si limbajul folosit îl arata violent si impulsiv: "( Izbucnind ): Mizerabile! ( Catavencu face un pas înapoi ) Canalie nerusinata! Nu stiu ce ma tine sa nu-ti zdrobesc capul... ( Se repede, ia un baston de langa perete si se întoarce turbat catre Catavencu )".

Ridicolul personajului rezulta din ceea ce vrea sa para si ceea ce este el în realitate. Ca si alte personaje din comedie, stefan Tipatescu este îmbatat de sentimentul propriei importante. El se considera îndreptatit sa emita pretentii uneori exagerate, pentru ca are impresia ca functia politica pe care o detine e un act de misionarism, data fiind abandonarea unei cariere politice stralucite pentru a ramane prefect într-un judet pe care îl dispretuieste. Realitatea este ca personajul se complace într-o situatie pe care el însusi a creat-o, dar profita de faptul ca cei din jur nu sunt suficient de versati pentru a manevra sforile politicii locale si îsi asigura, în acelasi timp cu un confort personal demn de invidiat, si o aura de martir, sugerata prin autocaracterizare: "mi-am sacrificat cariera si am ramas între d-voastra ca sa va organizez partidul!" Fanica Tipatescu e condus, ca majoritatea personajelor Scrisorii pierdute, de ambitie.

Relatia cu Zoe îl determina sa se creada irezistibil. De altfel, personajul se comporta în conformitate cu trasaturile tipului ilustrat, limbajul folosit în scrisoarea adresata lui Zoe accentuand ridicolul situatiei în care se afla si sustinand contrastul dintre aparenta si esenta: "Scumpa mea Zoe, venerabilul merge deseara la întrunire. Eu trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu la cocoselul tau, care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica"

Relatia cu Zoe atenueaza aspiratiile politice ale prefectului. Se poate banui ca Fanica o iubeste sincer, pentru ca e dispus sa renunte chiar la confortul pe care i-l asigura functia, propunandu-i sa fuga împreuna. Indignarea lui Zoe modereaza entuziasmul lui Tipatescu si îl determina, în cele din urma, sa sprijine candidatura lui Catavencu.

Celelalte personaje îl caracterizeaza din mai multe puncte de vedere, în functie de interesele care le apropie sau le despart. Zaharia Trahanache considera ca "E baiat bun, dar cam iute" si sustine cu tarie: "Eu n-am prefect, eu am prietin!" Nae Catavencu îl considera imoral, dezvaluindu-i abuzurile în Racnetul Carpatilor, ziar în care prefectul este numit "vampir", "canalie". Încadrarea cea mai exacta a lui Tipatescu o face Pristanda: "mosia - mosie, fonctia - fonctie, coana Joitica - coana Joitica: trai neneaco, cu banii lui Trahanache ( luandu-si seama )... babachii"
Prefectul e atat de îmbatat de propria putere, încat tot ceea ce face, toate masurile pe care le ia - inclusiv arestarea abuziva a lui Catavencu - i se pare firesc si perfect justificat. Personajul trece de la stari de calm detasat la accese de violenta, comportamentul ilustrand pretentiile de civilizatie, neconfirmate însa de atitudini. În ciuda ambitiilor si a pretentiilor de a fi considerat o persoana marcanta, Tipatescu e condamnat sa ramana un anonim.

O indica si numele, care îl fixeaza în banalitate - tip se asociaza cu cel mai comun sufix, facut celebru de Tudor Musatescu, într-o comedie - escu.

Ca si Tipatescu, care e mai putin ironizat decat celelalte personaje ale piesei, Zoe Trahanache este cea mai distinsa dintre toate personajele feminine ale teatrului caragialian. Nimic nu o încadreaza în categoria ignorantelor sau a femeilor vulgare. Zoe este un personaj voluntar, care joaca o comedie a slabiciunii feminine. Speriata de santajul lui Catavencu, încearca sa-l convinga pe Tipatescu sa accepte conditiile avocatului, facand uz de lacrimi, lesinuri si de santaj sentimental. Chiar daca ambitia lui Tipatescu îl împinge sa nu ia în seama pretentiile lui Catavencu ( a respinge pretentiile lui Catavencu ar însemna s-o compromita pe Zoe si sa-si distruga orice pozitie în politica locala; a le satisface - sa ridice împotriva-i toate fortele centrale, ratandu-si astfel definitiv ascensiunea, pana atunci numai amanata ), ambitia lui Zoe se impune, pentru ca ea nu are nici un motiv sa doreasca avansarea lui Tpatescu, fiind preocupata numai de mentinerea functiei lui actuale (

"Cum o sa mai poata ramane Fanica prefect?" ). Restul îi apare derizoriu în raport cu pericolul care o pandeste. Scena VI din actul II al comediei aduce în prim plan ambitia ei sociala: "Daca ambitia ta, daca nimicurile tale politice le pui mai presus de rusinea mea, de viata mea, lasa-ma! Sa mor..." De aici exasperarea ei în fata rezistentei prefectului si hotararea înfrangerii încapatanarii lui cu orice pret. Situatia dobandeste accente dramatice. Zoe adopta vocabularul specific unei eroine de drama romantica, dar vorbele ei sunt lipsite cu desavarsire de suportul emotiv adecvat: "Omoara-ma pe mine, care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine..." În realitate, eroina nu a jertfit decat o fidelitate conjugala precara, singurul "sacrificiu" veritabil apartinandu-i lui Tipatescu, ramas în judet la insistentele ei.

Contradictia apare cu atat mai pregnanta, cu cat Zoe dovedise putin înainte ca nu e dispusa sa renunte la nici unul dintre atributele pozitiei sale în societate. Zoe e ridicola prin manifestari, dar, spre deosebire de alte personaje feminine din teatrul lui I. L. Caragiale, nu e ironizata pana la sarcasm. Într-o oarecare masura, reactiile ei se justifica daca se tine seama de pozitia sociala dobandita cu efort si de dorinta ei arzatoare de a nu-si pierde influenta de care este constienta. Spre deosebire de Mita Baston sau de Didina Mazu, Zoe Trahanache a depasit stadiul mahalalei si nu mai vrea sa se întoarca acolo.

Scenele dintre Zoe si Tipatescu parodiaza toposuri din dramele romantice ( fuga perechii de îndragostiti, ruperea legaturilor cu un mediu ostil, care se opunea împlinirii sentimentelor ). Scena VI din actul II al comediei este ilustrativa în acest sens. Tipatescu îi face declaratii înfocate, dar Zoe e preocupata de aparentele sociale:

"Tipatescu: Atunci, daca nu e alta scapare... Zoe! Zoe! Ma iubesti...
Zoe: Te iubesc, dar scapa-ma.
Tipatescu: Sa fugim împreuna...
Zoe ( retragandu-se ): Esti nebun? Dar Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?
Tipatescu ( descurajat ): Atunci nu ne ramane nimic de facut!
Zoe: Ba da!
Tipatescu: Ce?
Zoe: Sa sprijinim candidatura lui Catavencu!"

În relatie cu Tipatescu, Zoe e rationala ( refuza fuga cu Tipatescu pentru ca îi pasa prea mult de "barfele" celorlalti) si voluntara. Tipatescu cedeaza la toate amenintarile ei si aceasta atitudine reliefeaza o trasatura de caracter dominanta a personajului feminin - voluntarismul. Relatia celor doua personaje are o evolutie care se înscrie în parametrii comediei. În final, satisfacuta ca onoarea ei nu a fost patata, Zoe e întelegatoare si tandra, generoasa si fermecatoare: "Acum sunt fericita... Putin îmi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai putut.", îi spune ea lui Catavencu, pe care îl determina sa conduca serbarea populara prilejuita de încheierea procesului electoral. Tipatescu se retrage în umbra ei, confirmandu-i autoritatea

Considerentele de reputatie sociala si cariera politica si-au subordonat în întregime sentimentul, care - pentru o mai pregnanta ilustrare a cheii comice - se exprima prin epistole de un gust îndoielnic ( "Nu ma astepta prin urmare si vino tu la cocoselul tau, care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori" ) si prin fraze care îsi tradeaza originea livresca ( "A!... cum pot sa iubesc pe omul asta!" ). În aceeasi nota comica se înscriu lesinurile lui Zoe si revenirile instantanee. Cu asemenea manifestari ce demonstreaza cele mai adanci trairi de care sunt capabili, Zoe si Tipatescu pastreaza unitatea de atmosfera a comediei, ferind-o de orice alunecare sentimentala. Evolutia relatiilor dintre Tipatescu si Zoe confera diversitate tipurilor de personaje ilustrate si, astfel, viziunea de ansamblu a comediei castiga în obiectivitate.


Tag-uri: opera dramatica, literatura, bac, personaje



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 05 December '12


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :