În această perioadă de modernizare a procesului instructiv-educativ, au existat destui binevoitori care au încercat să vină în sprijinul absolvenţilor aflaţi în pragul examenului de bacalaureat, dar unii dintre ei n-au putut să se desprindă de obişnuitele comentarii, depunând uneori un efort mare, încercând să rezume toate textele aflate în variantele de manuale pentru liceu.

Grea şi parţial inutilă trudă, fără o lectură făcută chiar de elevii cărora li se adresau, deoarece concepţia modernă în abordarea textului literar nu recomandă memorarea mecanică a unor astfel de prezentări, ci formarea unor priceperi şi deprinderi de analiză a oricărui text literar sau nonliterar, din autorii recomandaţi, din alte cărţi ori din presa cotidiană, la prima v edere, respectând anumite cerinţe şi încadrându-se într-un spaţiu dat.

Astfel, elevii înşişi devin creatorii comentariului literar, pe care-l vor prezenta în scris, sau oral, în faţa comisiei de examinare.
În funcţie de aceste cerinţe, se va modifica radical şi modul nostru de acordare a sprijinului viitorilor candidaţi la examenele de bacalaureat ori admitere în învăţământul superior umanist.

Vom încerca să vă sfătuim cum să învăţaţi şi, aflaţi în faţa unui text la prima vedere, să nu căutaţi cu înfrigurare prin memorie unele răspunsuri din comentarii ori notiţe, sau abordări critice pretenţioase, cum se mai găsesc, din păcate, în unele cărţi pentru tineret, ci să vă ordonaţi noţiunile asimilate, de teorie şi analiză literară, ca pe nişte bunuri ce vă aparţin şi pe care vă sprijiniţi. Astfel, descifrarea mesajului textului se face în mod creator, iar metoda, odată însuşită, vă aparţine pentru totdeauna.

Concepţia modernă cu privire la studierea literaturii urmăreşte un scop educativ bine definit: un text, din literatura naţională sau universală, transmite un mesaj estetic şi unul educativ. Important este să înţelegem sensul figurat al cuvintelor, încărcătura lor emotivă şi sugestivă, fiindcă alegerea viitoarelor lecturi se va face în funcţie de această înţelegere.

Cuvântul este elementul de bază al comunicării şi el trebuie perceput ca un instrument eficient de analiză.

Libertatea pe care ne-o dau noile programe şcolare pentru bacalaureat, precum şi modul în care sunt formulate subiectele pentru admiterea în facultăţile umaniste, de-a ne alege, dintr-un număr de scriitori reprezentativi, operele literare studiate în diferitele variante de manuale, ori altele, pe care le-am citit în mod temeinic, din aceiaşi autori, pentru a desprinde şi aplica diferitele concepte operaţionale - care includ atât noţiuni de estetică şi teorie literară, cât şi cunoştinţe despre genuri şi specii literare, sensul direct şi cel figurat al cuvintelor, structura operei literare, perspectivele construcţiei unor texte, părţile lui componente, tipuri de personaje şi moduri de caracterizare - toate acestea stabilesc un cadru general, teoretic şi practic, de asimilare şi comentare a oricărui text, chiar de la prima vedere.
Trebuie să subliniez faptul că sensul unor astfel de concepte operaţionale poate fi mult mai larg decât al accepţiunii lor strict literare, dar, dat fiind caracterul limitat al lucrării de faţă, nu voi face referiri la astfel de variante decât acolo unde sunt absolut necesare.

ACT - Este parte componentă a unei opere dramatice, subdiviziunea cea mai mare, care presupune schimbarea de cadru, de personaje, de acţiune, decor şi, uneori, de timp.

În genul epic, actul ar corespunde capitolelor sau, câteodată, părţilor mai mari ale romanului, cum ar fi în Ion, de Liviu Rebreanu: „Glasul pământului" şi „Glasul iubirii".

De obicei, piesele de teatru au câte patru-cinci acte; în construcţia unei opere dramatice, actele reflectă, în general, momentele subiectului: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul.
În unele opere dramatice, actele se mai numesc şi cânturi, având câte un motto, ca în drama istorică Răzvan şi Vidra, de Bogdan Petriceicu Haşdeu, unde întâlnim cinci cânturi: „Un rob pentru un galben", „Răzbunarea", „Nepoata lui Motoc", „Încă un pas", „Mărirea".

Am putea face o paralelă între această structură şi cea din nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul, de C. Negruzzi, împărţită în capitole, având fiecare câte un motto. Din compararea celor două lecturi, scrise la o distanţă istorică relativ mică, observăm că autorii împrumută uneori subdiviziuni de la o specie literară la alta.

---

Tag-uri: literatura

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---