Medicatia reprezinta totalitatea factorilor terapeutici folositi in prevenirea sau combaterea unei boli. Ea presupune administrarea unor substante sau amestec de substante prelucrate farmaceutic intr-o forma adecvata administrarii, la om sau animal, factori materiali care vor actiona pe cale chimica sau fizica asupra proceselor biochimice si biofizice ce se desfasoara in organismul sanatos, marindu-i capacitatea de aparare, sau in organismul bolnav, ajutandu-l sa invinga boala.

Administrarea medicamentelor este de fapt o interventie voit calculata, cu un scop precis, in schimbul continuu de materie care are loc intre orice organism viu si mediul inconjurator. Sub acest aspect, medicament poate fi considerat orice substanta naturala de origine vegetala, animala, minerala sau orice subst anta sintetizata care, introdusa in organism, pe o anumita cale, intr-o anumita cantitate si la anumite intervale, ii influenteaza favorabil starea de sanatate.

Dupa scopul urmarit se deosebesc:

a) medicatie profilactica, administrarea de medicamente unei persoane sau unei categorii sau grup de persoane in scopul preintampinarii imbolnavirilor:
-administrarea de antibiotice (penicilina) la copiii dintr-o clasa sau scoala in care au aparut cateva cazuri de scarlatina;
-administrarea de atebrina sau chinina pentru prevenirea malariei,

b) medicatie curativa, care contribuie la modificarea in sens favorabil a evolutiei bolii, grabind sau provocand procesul de vindecare, ajutand fortele de aparare ale organismului si combatand actiunea agentilor provocatori de boala, ca de exemplu:

tratamentul cu antibiotice in bolile infectioase.

In aceasta ordine de idei, medicatia poate fi:
-strict etiologica (de exemplu, eritromicina in cazul unui flegmon cu stafilococ sensibil la acest antibiotic), adica se urmareste numai combaterea directa a agentului care a provocat boala;
-fiziopatologica (de exemplu, medicatia cu hormoni corticosuprarenali in bolile infectioase) adica va combate unul din mecanismele principale care duc la agravarea bolii cauzate de un agent infectios;
-adjuvanta si tonica generala (de exemplu, administrarea de antibiotice pentru combaterea febrei in diferite afectiuni), adica anuleaza unele efecte secundare ale bolii sau aduce un aport marit la factorii necesari intaririi organismului ale caror forte de aparare sunt suprasolicitate si la care aportul zilnic, obisnuit de vitamine, apare astfel insuficient initierii procesului de vindecare.

Dupa conceptia terapeutica se deosebesc:

- a) medicatie alopata, astazi universal acceptata, bazata pe principiul lui Hippocrat: contraria contrariis curantur, dupa care sunt administrate medicamentele care produc un efect contrar celui generat de imbolnavire, neutralizandu-l;

b) medicatie hotneopata, dupa conceptia similia similibus curantur, conceptie hippocratica reluata si interpretata gresit de catre preotul medic Hohnemann, la inceputul secolului al XlX-lea, care prevede ca medicamentul trebuie sa dea nastere unor fenomene de acelasi fel cu cel produs de boala.

Teoria sa nu are nici o baza logica sau experimentala (a pornit probabil de la zicala: „cui pe cui se scoate", dar a uitat ca mai exista si cleste!); in afara de aceasta, el recomanda si doze extrem de mici (mai putin de o molecula de substanta activa la litru) care nu mai pot avea nici un efect in organism.

In realitate, dozele medicamentelor nu pot fi stabilite prin „teorii", ci ele se calculeaza in functie de elementele experimentale si pe cale de observatie clinica,, din practica medicala. O medicatie bine alcatuita si corect, dirijata de-a lungul manifestarii bolii de catre un medic cu, experienta da rezultate bune si mareste increderea bolnavului intr-o vindecare care nu poate sa intarzie.

Se mai descrie o medicatie tonica, constand in administrarea unor substante care reechilibreaza anumite functiuni ale organismului, de obicei in convalescenta.

Medicina populara romaneasca isi are radacinile in trecutul cel mai indepartat. Descoperirile arheologice au pus in evidenta atat urme ale practicilor medicale curente in perioada comunei primitive (de pilda, efectuarea de trepanatii craniene.) cat si indicii ale unor elemente de magie „vindecatoare" (s-au gasit, de pilda, statuete de zeitati feminine, in legatura, probabil, cu un cult al fertilitatii si sanatatii).

De-a lungul secolelor, medicina populara va reuni aceste doua categorii de manifestari: pe de o parte, date empirice despre mijloacele de tratament verificate de experienta generatiilor, iar pe de alta parte, deprinderi irationale, ca de exemplu descantecele, avandu-si originea in riturile magice.

Vechii traco-daci dobandisera in lumea greco-romana faima unor priceputi vraci si vindecatori. Pe fondul stravechi al cunostintelor medicale acumulate de popoarele care au locuit candva in aceasta parte a Europei s-au altoit apoi influente ale medicinei romane si, mai ales, ale medicinei semintiilor slave.

Astfel, folclorul nostru medical reprezinta o vasta sinteza in care s-au topit atat elemente terapeutice pozitive, cat si superstitii si pseudoexplicatii mistice. Ar fi insa gresit sa se creada ca medicina populara nu a evoluat in decursul timpului, metinandu-se la stravechiul bagaj de practici si notiuni.

De fapt, medicina populara a imprumutat mereu din metodele de tratament si chiar din conceptiile medicinei culte, numai ca aceste imprumuturi au fost nesistematice, iar deseori s-au realizat prin alterarea si degradarea unor cuceriri ale stiintei medicale.

La randul ei, medicina savanta s-a inspirat in permanenta din tezaurul folclorului medical. Nenumarate medicamente preparate azi de industria farmaceutica au figurat candva sub o forma sau alta, in arsenalul medicinei populare.

Este suficient de mentionat ca locuitorii Americii precolumbiene cunosteau efectele vindecatoare ale scoartei arborelui de chinina, din care s-a extras ulterior atat de eficacele remediu antimalaric. Cativa cercetatori de la Cluj au studiat, in ultimii ani, proprietatile curative ale unor „buruieni de leac" si ale unor preparate populare de organe de origine animala.

S-a dovedit ca, in marea majoritate a cazurilor, indicatiile terapeutice existente in folclorul medical corespund cu datele stiintei. Desigur, de aici nu trebuie trasa concluzia ca, in epoca noastra cineva s-ar putea limita la prescriptiile ale vracilor.

Progresele realizate de stiintele medicale, atat in ceea ce priveste diagnosticul, cat si tratamentul, sunt atat de mari, incat ar fi o dovada de inconstienta sa recurgi la leacurile babesti.

Clinicienii si farmacologii cerceteaza cu atentie proprietatile curative ale mijloacelor terapeutice populare, in cautarea unor noi substante medicamentoase, care sa fie puse in folosinta sub forma de prezentarea cea mai corespunzatoare. Numai medicul este calificat sa prescrie medicamentul necesar, in doza cuvenita si in conditiile generale de tratament care sa asigure vindecarea.

Cat priveste latura magica a folclorului medical, ea nu numai nu prezinta valoare terapeutica dar adesea are efecte daunatoare asupra starii sufletesti a bolnavului. „Psihoterapia", adica tratamentul prin sugestie care s-ar realiza cu ajutorul descantecului, este foarte discutabila. Astazi, simpla prezenta a medicului insufla bolnavului mult mai multa incredere in perspectiva vindecarii decat boscorodelile ridicole ale descantatoarei.

Iata o lista a denumirilor populare ale catorva boli si sindroame mai frecvente: albeata (leucom), aplecare (indigestie), blinda (urticarie), boala copiilor, duca-se pe pustii (epilepsie) branca (orbalt, erizipel), buba dulce (impetigo), buba neagra, dalac (antrax), dambla (congestie cerebrala), deochi (indispozitie generala, manifestata mai ales prin migrena si pusa pe seama pretinsei influente vatamatoare a privirii anumitor persoane), dropica (ascita), talcarita (tetanos), friguri (malarie), galbenare (icter), gliei (amigdalita), guster, soparlaita (anghina difterica), jupuiala (pelagra), lingoare (febra tifoida), naduf (astm), najit (otita), oftica (tuberculoza pulmonara), pecingine (tricofitie), pantecâraie, treapat, urdinare (diaree), poala alba (leucoree), pojar, cori (rujeola), rapciuga (morva), sculament (blenoragie), sfrentie (sifilis), sugiu (panaritiu), surpatura (hernie), tranji (hemoroizi), troahna (stare gripala), tuse magareasca (tuse convulsiva), varsat, varsat negru, bubat (variola), varsat de vant (varicela).

---

Tag-uri: medicatie, factori terapeutici, boli

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---