"Sunt suflet din sufletul neamului meu / Şi-i cânt bucuria şi-amarul..." G. Coşbuc
George Coşbuc s-a născut la 20 septembrie 1866, în comuna Hordou - astăzi G. Coşbuc - din judeţul Bistriţa-Năsăud şi a intrat în eternitate la 9 mai 1918 la Bucureşti. Fiu de preot, al optulea copil al lui Sebastian Coşbuc şi al Mariei (n. Avram), face clasele elementare la Hordou, la Salva şi Telciu, încheind cursurile gimnaziale la Năsăud (1876 -l884). Se familiarizează cu studiul limbilor clasice şi cu limba germană. Urmează un timp cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Cluj, pe care le abandonează din cauza sănătăţii.

In anul 1887, debutează la revista Tribuna din Sibiu, revistă condu să de I. Slavici - cu Filosofii şi plugarii. Va lucra apoi ca redactor la Tribuna (1887-l889). In anul 1889 va publica în Tribuna capodopera sa Nunta Zamfirei, poezie apreciată de Titu Maiorescu. După această dată trece munţii şi vine în Capitală, consacrându-se literaturii.
Impreună cu I. L. Caragiale şi I. Slavici va edita, în anul 1894 revista Vatra, iar împreună cu Al. Vlahuţă, în anul 1901, revista Sămănătorul. Prin Casa Scoalelor îndru-mă activitatea culturală la sate. A fost autor de manuale şcolare de limba română.

Activitatea literară: Volume de versuri: Balade şi idile 1893; Fire de tort, 1896; Ziarul unui pierde-vară, 1902; Cântece de vitejie, 1904. Proze: Războiul nostru pentru neatârnare; Povestea unei coroane de oţel - 1899. Traduceri: Sakuntala de Kalidassa; Odiseea de Homer; Eneida de Vergiliu, pentru care primeşte premiul Academiei, Năsturel Herescu; Divina Comedie de Dante Alighieri; Mazepa de Byron; Don Carlos de Schiller.

In anul 1900 devine membru al Academiei Române. în anul 1915 moare, într-un accident de maşină, unicul fiu al său, Alexandru. Aceasta va lăsa urme adânci în viaţa lui G. Coşbuc.

Temele mari ale creaţiei lui G. Coşbuc cuprind domenii fundamentale ale spiritului românesc: iubirea şi natura; marile evenimente din viaţa satului (nunta şi moartea), revolta socială, trecutul de luptă şi Războiul de Independenţă.

Lucian Blaga remarca asemănări şi deosebiri privind specificul viziunii artistice la M. Eminescu şi G. Coşbuc:
"Ca material poetic, Coşbuc e mai românesc decât Eminescu, Coşbuc realizează însă românescul prin descrierea vieţii folclorice. De asemenea, şi temperamentul lui Coşbuc e un ecou al temperamentului ţărănesc. Eminescu are un românism sublimat, complex, creator. El e mai aproape de ideea românească, Coşbuc e mai aproape de fenomenele româneşti."

Iar Victor Eftimiu evoca în cuvinte relevante, potrivite, sensibilitatea şi originalitatea creaţiei lui G, Coşbuc:
"Coşbuc năvăleşte în literatură ca o revărsare a zorilor, un cântec de ciocârlie, (...) în livezi smălţuite cu flori. Aerul sănătos al plaiurilor pătrunde şi înviorează sufletul naţional."

Poezia lui Coşbuc se poate structura pe teme cum sunt iubirea şi natura - La oglindă, Duşmancele, Numai una, Rea de plată, Noapte de vară, In miezul verii, Vara, Iarna pe uliţă etc.

Poezia naturii se poate grupa pe îndeletniciri omeneşti, pe anotimpuri - vara şi iarna -, degajându-se optimismul muncii, imaginile vizuale apropiindu-l de Nicolae Grigorescu.

Faţă de V. Alecsandri, pastelurile lui G. Coşbuc se desfăşoară pe spaţii largi, în care pulsează viaţa. Lirismul obiectiv al lui Coşbuc pune în lumină sentimente şi atitudini de dragoste şi ură, de sfială, candoare şi incertitudine:
"Mă gândeam eu că-s frumoasă!/ Dar cum nu! Şi mama-mi coasă/ Şorţ cu flori, minune mare -/ Nu-s eu fată ca oricare:/ Mama poate fi făloasă/ Că mă are." (La oglindă); "Pe umeri pletele-i curg râu -/ Mlădie ca un spic de grâu,/ Cu şorţul negru prins în brâu,/ O pierd din ochi de dragă./ Şi când o văd, îngălbenesc;/ Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc,/ Iar când merg alţii de-o peţesc,/ Vin popi de mă dezleagă."(Numai una). Sau în replică: "Eu mi-am făcut un cântec/ Stând singură-n iatac -/ Eu mi-am făcut un cântec,/ Şi n-aş fi vrut să-l fac./ Dar fusul e de vină/ Că se-nvârtea mereu/ Şi ce-mi cânta-nainte/ Cântam pe urmă eu."(Cântecul fusului). Plânsul liric din Cântecul fusului este unic în literatura noastră, prin frumuseţea lui.

Teatralitatea, jocul sunt sugerate şi de versurile: "Ea vine de la moară;/ Şi jos în ulicioară/ Punându-şi sacul, iacă/ Nu-l poate ridica./ «Ţi-l duc eu!» - «Cum?» - «Pe plată!»// Iar ea, cuminte fată,/ Se ii-nvoîeşte-ndatâ./ De ce-ar şi zice ba?" (Rea de plată) sau: "Pocnind din bici pe lângă boi,/ în zori de zi el a trecut/ Cu plugul pe la noi./ Şi de pe bici l-am cunoscut,/ Şi cum ţeseam, nici n-am ştiut/ Cum am sărit şi m-am zbătut/ Să ies de la război" (Pe lângă boi). Frumuseţea versurilor, răscolitoare prin trăirea sentimentelor, se relevă şi prin cunoscuta poezie La oglindă. Astfel, după ce fata se asigură că este singură, închizând uşa la tindă cu zăvorul, se priveşte cu emoţie şi bucurie în oglindă: "Iată-mă! Tot eu, cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche!/ Şi ce cap frumos răsare!/ Nu-i al meu? Al meu e oare?/ Dar al cui! Şi la ureche,/ Uite-o floare."
In evocarea naturii, a anotimpurilor, o geografie poetică largă, devine o obsesie soarele - "conceput ca o fiinţă mitologică, zeitate păgână într-un spaţiu de familiaritate", Prezenţa acestuia este umanizată, participând la reprezentaţiile feerice ale naturii.

Contemplarea naturii prilejuieşte poetului o stare de extaz, dar şi de meditaţie asupra scurgerii timpului, prin sugerarea unei comuniuni mioritice, ca în poezia Vara.
Natura este primitoare, familiară, statică, dinamică, monumentală, în concordanţă cu stările sufleteşti.

Poetul mărturisea intenţia sa de a realiza o epopee naţională pe motive folclorice şi mitologice româneşti: "De când am început să scriu m-a frământat ideea să scriu un ciclu de poeme cu subiecte luate din poveştile poporului şi să le leg astfel ca să le dau unitate şi extensiune de epopee." A realizat din planurile sale creaţii inspirate din marile evenimente din viaţa satului, a omului în Nunta Zamfirei şi în Moartea lui Fulger.

Poemul Nunta Zamfirei a fost publicat în revista Tribuna din Sibiu, în anul 1889. Tema, de inspiraţie folclorică, "o feerie nupţială, infuzată cu câteva elemente de mitologie, sublimată, dintre care mai lămurit transpar dionisiacul şi panismul. Atmosfera generală este de vrajă şi joc" (Petru Poantă). Cadrul este de basm: "E lung pământul, ba e lat,/ Dar ca Săgeată de bogat"; personajele sunt încântătoare, mai puţin individualităţi, mai mult simboluri ale sărbătorii - Viorel: "Un prinţ frumos şi tinerel" venit dintr-un afund de Răsărit; "roiuri de-mpăraţi" cu stemă-n frunte şi-mbrăcaţi "cum astăzi nu-s", hainele de pe feciori sclipeau de-argint.

Măreţia şi frumuseţea sunt sugerate în strofa devenită celebră pentru eufonie, armonie: "Voinicii cai spumau în salt;/ Şi-n creasta coifului înalt/ Prin vulturi vântul viu vuia,/ Vrun prinţ mai tânăr când trecea/ C-un braţ în şold şi pe prăsea/ Cu celălalt." Alaiului de nuntă i se alătură splendida imagine a covorului florilor de mai. Şi Zamfira face parte din lumea basmului, frumuseţea, gingăşia, puritatea fetei fiind inegalabile: "Şi-atunci de peste larg pridvor,/ Din dalb iatac de foişor/ Ieşi Zamfira-n mers isteţ,/ Frumoasă ca un gând răzleţ,/ Cu trupul nalt, cu părul creţ,/ Cu pas uşor.// Un trandafir în văi părea;/ Mlădiul trup i-l încingea/ Un brâu de-argint, dar toată-n tot/ Frumoasă cât eu nici nu pot/ O mai frumoasă să-mi socot/ Cu mintea mea."
Din evocarea dansului reiese faptul că - păstrând tradiţia hora relevă jocul de o desăvârşită eleganţă, studiată chiar, de o rară vrajă în care se prinde şi piticul Barbă-Cot: "Trei paşi la stânga linişor/ Şi alţi trei paşi, la dreapta lor;/ Se prind de mâini, şi se desprind,/S-adună cerc şi iar se-ntind,/ Şi bat pământul tropotind/ în tact uşor."

Poemul se încheie pe un ton de glumă, specific basmului; patruzeci de zile-ntregi au nuntit - nelipsind urarea de viaţă lungă pe care Mugur-împărat, cu paharul plin "Precum e felul din bătrâni/ La orice chef între români, El a-nchinat.// Şi-a zis: - «Cât mac e prin livezi,/ Atâţia ani la miri urez!/ Şi-un prinţ la anul! blând şi mic,/ Să crească mare şi voinic, -/ Iar noi să mai jucăm un pic/ Şi la botez!»
Se folosesc personificări, hiperbole, metafore, imagini vizuale, auditive, de mişcare; regionalisme, expresii popu-lare dând basmului un farmec deosebit.

In Moartea lui Fulger, G. Coşbuc realizează o meditaţie gravă asupra morţii, care înseamnă distrugerea echilibrului, revolta mamei fiind relevantă: "Eu vreau cu Fulger să rămân! Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,/ M-a duşmănit trăind mereu/ Şi-a pizmuit norocul meu!/ E un păgân şi Dumnezeu,/ E un păgân." Bătrânul sfetnic sugerează ideea morţii eroice şi a vieţii ca luptă permanentă: "...De ce să-ntrebi viaţa ce-i?/ Aşa se-ntreabă cei mişei./ Cei buni n-au vreme de gândit/ La moarte şi la tânguit,/ Căci plânsu-i de nebuni scornit/ Şi de femei!"

Ideile menţionate se regăsesc, şi în poezii cum sunt: Lupta vieţii (gazel): "O luptă-i viaţa; deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor.// Pe seama cui? Eşti un nemernic/ Când n-ai un tel hotărâtor.";

Decebal către popor: "Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit;/ Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câne-nlănţuit.": In opressores: "Noi murim de mii de ori:/ Şi e laş aşa să mori!/ Sus, români! Suntem datori/ Numai cu o moarte." Moartea fiului său Alexandru a prilejuit poetului o imensă durere: "... mă uit înapoi/ Cu-o clipa-nainte eram amândoi,/ Eşti tu ori eu însumi pierdut?"

In ceea ce priveşte poezia de revoltă socială, reţinem din creaţia lui G. Coşbuc poeme cum sunt: Hora, Doina, Noi vrem pământ, Duşmancele. Tulburătoare pentru sentimentele exprimate - asemenea poeziei cil acelaşi nume a lui M. Eminescu -, mai ales poezia Doina a lui G. Coşbuc exprimă, prin personificare, durerea unui neam întreg: "Copilo, tu eşti gata/ De-a pururea să plângi!/ Şi când eşti tristă, Doino,/ Tu inima mi-o frângi./ Dar nu ştiu cum, e bine/ Când plângi, că-n urma ta/ Noi plângem toţi, şi-amarul/ Mai dulce ni-e aşa./ Şi toate plâng cu tine,/ Şi toate te-nţeleg,/ Că-n versul tău cel jalnic/ Vorbeşte-un neam întreg." Doina însoţeşte românul - tânăr sau bătrân - la bine şi la rău, într-o comuniune: "Ai tăi suntem! Străinii/ Te-ar pierde de-ar putea;/ Dar când te-am pierde, Doino,/ Ai cui om rămânea?/ Să nu ne laşi, iubito,/ De dragul tău trăim:/ Săraci suntem cu toţii,/ Săraci, dar te iubim!/ Rămâi, că ne eşti doamnă/ Şi lege-i al tău glas;/ învaţă-ne să plângem/ C-atât ne-a mai rămas!"
Evocarea trecutului de luptă şi a Războiului de Independenţă continuă tradiţia scriitorilor D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, M. Eminescu. Poezii cum sunt: Decebal către popor, Moartea lui Gelu, Paşa Hassan, Oltenii Iui Tudor, O scrisoare de la Muselim-Selo, Dorobanţul, Povestea, Trei, Doamne, şi toţi trei, Graiul Neamului au îmbogăţit literatura română. Sensibilitatea unor sentimente sugerate de poet dă notă de originalitate creaţiilor respective.

Volumul Cântece de vitejie (1904) cuprinde creaţii publicate începând din 1896, cele mai multe dedicate Războiului de Independenţă.

O scrisoare de la Muselim-Selo este concepută sub formă de epistolă, într-o expresie populară simplă, sensibilă. Dintr-un spital din satul Muselim, de lângă Dunăre, căprarul Nicolae trimite "o carte" măicuţei unui soldat, Ionv la rugămintea acestuia, pe când era încă în viaţă.

îngrijorat pentru cei dragi - nevastă, copil - lăsat "cu creştetul cât masa", acum " ştrengar voinic", "Şi vă răstoarnă casa?/ Făcutu-i-aţi şi lui la fel/ Căciulă, cum am vrut-o?/ Aveam o piele-n pod, de miel,/ Doar nu veţi fi vândut-a?". Roagă să i se cumpere o coasă; să se intereseze dacă preotul din sat a vândut juncanii pe care ar fi vrut să-i cumpere.

Războiul este prezentat în viziune tragică: "Să vezi pe-aici şi ciungi, şi-ologi!/ Hristos să-i miluiască!". Cu duioşie, cu încredere în viaţă, tânărul nu se vaită de durerea din piept, ci mai mult de dorul de casă: "Dar uite, nu e nu ştiu cât/ O lună chinuită,/ Şi-o să te strâng de după gât,/ Măicuţa mea iubită..."

Se remarcă simplitatea limbajului, oralitatea, spontaneitatea, sobrietatea şi gravitatea discursului poetic.

Relevantă este şi antiteza în evocarea lui Minai Viteazul şi a Paşei Hassan din poemul cu acelaşi nume.

Concluzionând asupra contribuţiei lui G. Coşbuc la dezvoltarea limbii şi a literaturii române, menţionăm: continuitatea spiritului naţional şi folcloric al Daciei literare, pe linia tradiţiei lui D. Bolintineanu şi V. Alecsandri; evocarea largă a vieţii satului românesc sub toate aspectele sociale, naţionale, etnografice, punând în prim plan dragostea, virtuţile poporului, patriotismul său; originalitatea lirismului, obiectiv, cum îl consideră şi G. Călinescu, "mişcarea fiind interioară însă şi nu exterioară". G.

Călinescu compară desfăşurarea cu un ritual al dansurilor barbare, aci litanică, aci simetrică, de unde şi teatralitatea poeziei. Petru Poantă atrage atenţia asupra faptului că ţăranul din poezia de dragoste a lui Coşbuc este ipostaza bunului simţ al unui popor, naturală, spirituală, care acţionează gândind, nu instinctual -"Eroii săi" stau de vorbă,' dovedesc abilitate într-o natură spirituală, senzuală, şi ea cu o mare "poftă de joc". Marin Mincu apreciază că poeziile lui Coşbuc sunt oratorii colective, coruri lirice, arii ale îndrăgostiţilor, pasteluri senine şi feerice; balade cavalereşti - adevărate coruri, arii, duete, cântece, fragmente de operete, operă lirică, recitative, romanţe, lieduri, imnuri, laitmotive.

Poezia lui G. Coşbuc este originală prin lexic, muzicalitate silabică. imagini sonore, eufonie, aliteraţie, sistem prozodic (versuri lungi, versuri scurte - care subliniază ideea poetică). Mircea Zaciu compară transfigurarea folclorului la G. Coşbuc prin forme pure noi, rafinate ca ale pictorului Ţuculescu. Tudor Vianu, vorbind despre preocuparea lui G. Coşbuc pentru traducere, unde se îmbină epicul cu liricul, apreciază faptul că poetul manifestă predilecţie pentru teme istorice, legendare, situaţii reale de viaţă.

Creaţia lui G. Coşbuc este dominată de echilibru, optimism, ceea cei conferă clasicitate.

---

Tag-uri: george cosbuc, hordou, activitate literara

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---