Termenul comportă sensuri largi, exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendinţa de a observa fenomenele în contextul universului şi de a le închega într-un sistem proporţional şi armonios, corespunzător frumosului şi concordant cu norme raţionale care impun tipuri model, perfecţiunea, idealul.

Curentul se defineşte ca o mişcare artistică şi literară care promovează ideile de echilibru şi armonie a fiinţei umane, constituite în modele durabile şi care se pot regăsi in timp.

De aici întoarcerea la antichitatea greacă şi latină. Sunt relevante sculpturile lui Fidias (care a condus şi lucrările de pe Acropola Atenei), arhitectura clădirilor din Grecia, tr agediile lui Eschil, Sofocle, Euripide, Artele poetice ale lui Aristotel şi Horaţiu etc.

Curentul clasicismului este definit ca atitudine estetică fun damentală de observare şi realizare a unui sistem armonios, stabil, proporţional, dominat de elementele frumosului, în con cordanţă cu norme specifice (cele trei unităţi în dramaturgie) şi care tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin al perfecţiunii for melor.

A apărut în Franţa, în secolul ai XVII-lea (înaintea ilumi nismului), extinzându-se în întreaga Europă. S-a manifestat tn toate artele - literatură, pictură, muzică, arhitectură.

Trăsături: regula celor trei unităţi în dramaturgie (loc, timp, acţiune); puritatea genurilor şi a speciilor literare; întâietatea raţiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevăr şi natural (în literatură), înfrumuseţarea şi înnobilarea naturii (în pictură); promovarea virtuţii propunând un tip de om multilateral, complet (tip social - nu excepţional, unic - un model); natura se subordonează idealului uman - caracter moralizator.

Cultivă trăsături distincte curajul, vitejia, generozitatea sau laşitatea, avariţia, naivitatea.

Puritatea stilului, sobrietatea, stil înalt, nu amestecul de stiluri.
Prin extensiune, termenul se foloseşte şi pentru a denumi perfecţiunea, armonia.
Reprezentanţi: în literatura universală: P. Corneille, J. Racine, Molliere, Boileau, La Fontaine, La Bruyere, în Franţa.

In literatura română - secolul al XVIII-lea şi al XlX-lea, îndeosebi: elemente în Ţiganiada de I. Budai-Deleanu, M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, I. Slavici - perioada mari lor clasici. Se manifestă predilecţie pentru speciile: odă, epigramă, idilă, rondel, epistolă, satiră, fabulă, comedie etc.

---

Tag-uri: clasicism, curent literar

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---