Barocul si clasicismul sunt specifice secolului al XVII-lea, epoca de consolidare a marilor monarhii nationale -Regatul Frantei- si de ascensiune a primelor puteri maritime, comerciale si industriale ale lumii: Olanda si Anglia.
În acelasi timp asistam si la procesul de laicizare si de mentinere a echilibrului în relatiile dintre ordinele sociale în Occident si statele europene.
Se dezvolta arhitectura si arta ce glorifica înfaptuirile "monarhului de drept divin".
Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea si pâna la mijlocul celui de-al XVII-lea barocul este dominanta estetica a artei europene. El a fost pus in serviciul politic al Contrareformei, ampla actiune initiata de papalitate pentru a recâstiga terenul pierdut în fata protestantismului la jumatatea secolului al XVI-lea. Barocul îsi trage practic seva din Renastere si, cronologic, primele sale manifestari sunt sesizate la Roma dupa devastarea orasului de catre mercenarii germani în prima parte a secolului al XVI-lea.

Muzica este dominata de stilul polifonic, de liniile melodice ornamentate pâna la exces. Acest curent cultural promoveaza , totusi, începuturile operei, concertului, sonatei.

Cea de-a doua jumatate a veacului al XVII-lea este dominata de curentul cultural al clasicismului. Principiile sale estetice au fost fundamentate de Nicholas Boileau: puternica inspiratie din Antichitatea clasica; cautarea naturalului si a echilibrului; gustul masurii, claritatea stilului, fineď ea analizelor filozofice si de morala .
Modelul clasic al omului s-a cristalizat in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, într-o societate cu un puternic atasament fata de principiul de autoritate. În toate doctrinele religioase europene se percepe o cautare a lui Dumnezeu, se pune cu tarie chestiunea "mântuirii prin credinta", a afirmarii "împaratiei, puterii si gloriei" lui Dumnezeu. Gânditori ai epocii socoteau ca "regii sunt facuti pentru popor si nu poporul pentru regi".
Între numele emblematice ala clasicismului se înscriu: Corneille, Racine, Lully, Rameau, Rembrandt, Caravaggio, Moliere, Bossuet si Bach (1685-1750, compozitor german, organist, conducator al orchestrei principelui Leopold de Anhalt).
Operele sale se caracterizeaza prin arhitectura lor perfecta, armonie, înalta spiritualitate: Cantate, Preludii, Concertele brandemburgice.
Johann-Sebastian Bach, ultimul dintre cei opt frati, s-a nascut la Eisenach in 1685. Tatal sau, Johann Ambrosius, era violonist la orchestra din Eisenach. De fapt, Johann-Sebastian Bach apartine unei familii de ilustrii muzicieni, originara din Thuringe, care a ocupat, in mare parte, posturile de organisti si dirijori de capela in secolele XVI-XIX.

El a compus in toate genurile epocii (cu exceptia operei), atât in cele religioase ("Patimile dupa Ioan", "Patimile dupa Matei", "Oratoriul de Craciun", "Marea misa in si minor", "Magnificat"), cat si in cele laice ("Clavecinul bine temperat", "Arta fugii").

Creatia sa reprezinta o culme a gândirii componistice in domeniul muzicii absolute, realizând o sinteza a cuceririlor estetice si tehnice de la Renastere si pana in vremea sa. Încheie stralucita epoca a polifoniei instrumentale. Legile riguroase ale constructiei (bazate pe contrapunctul imitativ, cantus firmus, simbolica numerelor) servesc cu înalta maiestrie textul poetic si expresia muzicala in general, caracterizata printr-o emotie profunda, prin patetism. Uitata imediat dupa moartea sa, opera lui Bach a stimulat gândirea clasicilor (Mozart, Beetoven), a stârnit admiratia romanticilor (Mendelssohn, Brahms) si a constituit un model al resuscitarii polifoniei si constructiei pentru neoclasici.

---

Tag-uri: bach, clasicism, referat, baroc

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 27 November '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---