Unul din factorii care au influenţă importantă asupra efectului medicamentului este vârsta persoanei tratate. Extremele de vârstă (copiii foarte mici şi vârstele înaintate) oferă aspecte deosebite şi necesită cunoştinţe speciale, deoarece intensitatea şi durata, adesea chiar tipul efectului medicamentului diferă de cel întâlnit la adult.

La sugari şi copiii mici se înregistrează o modificare permanentă a răspunsului la medicamente, legată în primul rând de schimbările masei corporale şi particularităţilor metabolice, ele Insele dependente de maturarea progresivă a diferitelor ţesuturi, aparate şi funcţii ale organismului.

Diferenţa răspunsului la medicament, atât a tipului de efect, câţ şi a intensităţii şi duratei acesteia, este determinată la copii de unii factori şi anume:

1) la nou-născuţi barierele cutanate şi mucoase sunt incomplet formate, de unde absorbţia crescută prin mucoase şi piele a unor substanţe medicamentoase ca acidul boric( preparate cortizonice, hexaclorofen (antistafilococ cu utilizare locală);

2) la nou-născuţi şi sugari sucurile digestive sunt reduse cantitativ şi lipsite de majoritatea fermenţilor, justificând lipsa de eficienţă a unor medicamente (cloramfenicol) sau resorbţia intestinală slabă a altora (vitamine A, K etc);

3) datorită unor proporţii mult mai mari de apă în organism comparativ cu adultul, la copiii până la 10 —12 ani distribuirea medicamentelor In organism este diferită;

4) cantitatea mică de proteine sangvine disponibile pentru legarea şi transportarea medicamentelor, capacitatea scăzută de metabolizare hepatică datorită imaturităţii relative a acestui organ, ca şi eliminarea renală deficitară la copii sunt factori care explică creşterea toxicităţii şi deci a pericolului medicamentelor la copii.

Diferenţele dintre copil şi adult, foarte marcate la nou-născut şi sugar, se estompează treptat, pe măsura creşterii copilului. în general toxicitatea şi riscul folosirii medicamentelor (antibiotice, în special cloramfenicol, somnifere, sedative etc.) la copii este mai mare ca la adult. Excepţie fac digoxina, tonicardiac care până la vârsta de 2 ani trebuie administrat în doze proporţional mai mari ca ale adultului, în primul rând pentru că în această perioadă miocardul este puţin sensibil la asemenea substanţe.

La copii pot să apară şi răspunsuri diferite la medicamente, datorită unei reactivităţi tisulare specifice. Sistemul nervos central al copiilor este în special sensibil la diferite medicamente. Stimulantele şi deprimantele acestuia determină efecte puternice, uneori paradoxale. De aceea barbituriceîe, codeina, amfetamina, cafeina şi alcoolul trebuie evitate, în măsura posibilului la copil.

Date fiind problemele deosebite pe care le pune folosirea medicamentelor la copii, acestea vor fi administrate numai la recomandarea medicului şi în doza prescrisă de acesta.

O problemă practică de care trebuie să ţină seama orice familie cu copii este păstrarea medicamentelor în locuri şi ambalaje ferite de accesul copiilor (pentru a preîntâmpina autoadministrarea accidentală a acestora, cu consecinţe toxice deseori extrem de grave).

Organismul nou-născutului şi sugarului poate fi influenţat, uneori puternic şi nefavorabil, de medicamentele folosite de mame, care ajung la sugar prin laptele supt. Astfel, trec cu uşurinţă în laptele matern unele antibiotice (cloramfenicol, tetracicline), chimioterapice (sulfamide, acid nalidixic), metronizadol, deprimante ale sistemului nervos central (fenobarbital, bromuri, diazepam, meprobamat, clorpromazină), unele analgetice antipiretice (aspirină, fenacetină, paracetamol), unele hipotensoare (rezerpina, guanetidina), chinidina etc.

De aceea utilizarea medicamentelor atât la mamele care alăptează, cit şi. la sugar trebuie restrânsă la maximum, iar atunci când totuşi trebuie folosite medicamente, acestea vor fi recomandate de specialist, care va urmări atent şi efectele folosirii lor .

Medicamente care, administrate mamei ce alăptează trec prin lapte Ia sugar, puţind să inducă la acesta efecte secundare

Antibiotice ÅŸi chimioterapice:

— cloramfenicol, tetracicline, eritromicină, sulfamide, acid nalidixic, metronizadol

Medicamente cu acţiune nervos centrală:

—fenobarbital, diazepam, meprobamat, bromuri, neuroleptice, antihistaminice, litiu

Analgetice, antipiretice:

— acid acetilsalicilic, fenacetină, paracetamol Hipotensoare şi diuretice:

— rezerpina, guanetidina, furosemid Anticoagulante perorale:

— trombostop Antiaritmice:

— chinidină Tiroidiene şi antitiroidiene de sinteză:

— tiroxină, iod, ioduri, metiltiouracil Diverse:

— glucocorţicoizi, atropină, ergotamină, purgative antrachinonice (cruşin, revent, siminichie).

Mai importantă poate prin frecvenţa ei este folosirea medicamentelor de către bătrâni. Această categorie de populaţie arată actualmente pe plan mondial şi la noi în ţară în mod deosebit, o creştere numerică extrem de marcată. Astfel, dacă conform datelor oficiale în 1932 speranţa medie de viaţă in România era de 42 de ani, persoanele peste 60 de ani reprezentând numai 7,4% din populaţia ţării, în 1972 durata medie de viaţă era de 68 de ani, iar numărul persoanelor peste 60 de ani depăşea 14%.

în prezent, datorită progreselor medicale şi în special înfloririi economiei şi progresului social care a ridicat la cote calitative mult superioare nivelul de viaţă, media duratei de viaţă a depăşit 70 de ani, iar numărul persoanelor peste 80 de ani este in continuă creştere. S-a ajuns ca persoanele vârstnice să reprezinte un procent important din populaţia ţării noastre.

Folosirea medicamentelor de persoanele vârstnice (peste 60 de ani) pune probleme deosebit de importante. Pe de o parte frecvenţa diferitelor stări patologice (hipertensiune, diabet, boli reumatice) este mult mai mare, de unde şi necesitatea consumării unui număr şi a unor cantităţi sporite de medicamente; pe de altă parte, în organismul persoanelor în vârstă au loc modificări ce caracterizează îmbătrânirea fiziologică (normală).

Aceste modificări constau în primul rând în diminuarea treptată a cantităţii de apă din organism, cu deshidratarea ţesuturilor; apoi scăderea progresivă a sintezei de proteine, care duce la reducerea treptată a masei musculare; modificarea concentraţiei de ioni din ţesuturi, scăderea secreţiilor digestive, scăderea generală a proceselor metabolice şi scăderea toleranţei la glucide, reducerea progresivă a numărului de celule nervoase; modificarea reactivităţii la substanţele naturale sau medicamentoase.

Consecinţa este reducerea progresivă a capacităţii funcţionale a organelor vitale (ficat, rinichi, plămâni, creier) ceea ce are drept urmare scăderea treptată şi progresivă a capacităţii organismului vârstnic de a se adapta la eforturi şi agresiuni, uneori minime.

Ritmul şi intensitatea acestor modificări foarte variate sunt condiţionate de factori ereditari, intensitatea procesului de ateromatoză, modul şi obiceiurile de viaţă, regimul alimentar etc.

Modificările morfologice şi funcţionale amintite au repercusiuni serioase asupra soartei medicamentelor în organism şi consecutiv asupra efectelor favorabile şi nefavorabile ale acestora.

Astfel scăderea funcţiei digestive la persoanele în vârstă poate influenţa absorbţia medicamentelor. Unele medicamente (preparate de fier, vitamine din grupa B) se absorb mai greu, pe când altele (salicilaţi, fenilbutazonă) se absorb mai uşor. Substanţe ca penicilina G, care la persoane adulte nu se administrează niciodată perorai fiind distruse de sucurile digestive, pot fi administrate cu efecte favorabile la vârstnici.

Concentraţia sangvină a medicamentelor administrate în doze echivalente adultului, este de obicei mai mare ca la acesta, pe de o parte datorită cantităţii mai mici de proteine plasmatice disponibile necesare legării medicamentelor, pe de altă parte datorită diminuării capacităţii de metabolizare hepatică.

La aceasta se mai adaugă cel mai adesea reducerea ritmului de eliminare renală, progresivă şi proporţională şi ea cu înaintarea în vârstă. Date recente relevă că la vârstnici procesul de distribuire a medicamentelor în ţesuturi este de asemenea modificat.

Dacă amintim că alături de aceasta se modifică şi sensibilitatea diferitelor sisteme şi organe la medicamente (de exemplu reactivitatea sistemului nervos, datorită scăderii numărului de neuroni), este uşor de înţeles pentru ce doza de medicamente, ca şi ritmul (frecvenţa administrării) la persoanele în vârstă trebuie să difere la adult, folosindu-se doze proporţional mai mici şi intervale proporţional mai mari între administrări.

Pentru aceste considerente administrarea medicamentelor la persoanele în vârstă trebuie să se facă numai la recomandarea medicului, în funcţie de afecţiune, greutate, stare somatică şi toleranţa bolnavului.

Ca regulă generală se admite că în condiţiile unei bătrâneţi fiziologice doza de medicament trebuie scăzută progresiv cu 25% peste 60 de ani, ajungându-se la 50% din doza adultului la 80 de ani şi peste această vârstă. Asocierea diferitelor stări patologice, care necesită măriri sau diminuări ale dozelor, rămâne la aprecierea medicului.

Unele medicamente cu utilizare curentă, foarte frecvent fără recomandarea medicului, pun probleme speciale când sunţ utilizate de vârstnici şi anume:
— din analgezice şi antiinflamatorii, mai ales piramidonul poate să dea reacţii adverse în special sangvine la bătrâni; fenilbutazona are inconvenientul reţinerii (retenţiei) apei şi sării in organism, motiv care o contraindică la vârstnicii cu hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală.

Indometacina provoacă de asemenea mai intens la bătrâni ameţeli, insomnii, dureri de cap.

Din medicamentele cu acţiune asupra sistemului nervos, somniferele cu structură barbiturică (fcnobarbitalul, ciclobarbitalul, amobarbitalul) pot să provoace la bătrâni în loc de linişte şi somn, agitaţie şi buimăceală, cu sau fără tulburări de echilibru. Napotonul şi diazepamul pot să dea, chiar la doze mici şi medii, confuzie mintală, somnolenţă, scăderea tensională.

Tonicardiacele (digitalice) folosite frecvent de persoanele vârstnice pot provoca chiar în doze mici, stări confuzionale, tulburări psihice, oboseală marcată etc, fenomene neîntâlnite la adult. în schimb, tulburările digestive, greaţa şi vărsăturile, frecvente la adult, sunt rare la vârstnici.

Tulburările de ritm (neregularităţile apărute în activitatea inimii) sub tratament cu digitalice, în special digoxina, sunt mai grave la vârstnici.

Pericolul tratamentului tonicardiac la vârstnici este mult crescut de folosirea concomitentă a diureticelor de tip nefrix, ufrix, furosemid, care favorizează eliminarea potasiului din organism.

Medicamentele folosite în tratamentul hipertensiunii, foarte frecventă la vârstnici, pot determina adesea şi la doze reduse căderi însemnate ale tensiunii arteriale, care se repercutează negativ asupra vascularizaţiei şi funcţionalităţii creierului (ameţeli, vertije, chiar accidente vasculare cerebrale) şi inimii (dureri de tip anginos).

Nu trebuie folosite ia bătrâni hipazin, guanetidina, hipopresol, metildopa.

Diureticele, în special cele care favorizează eliminarea potasiului (nefrix, ufrix, furoEemid) provoacă frecvent astenie, somnolenţă, modificări ale electrocardiogramei, creEsc toxicitatea digitalicelor. Vor fi folosite doze reduse administrate la intervale mai mari. Durata tratamentului va fi foarte scurtă.

Nefrixul nu va fi administrat la bolnavii cu diabet şi la cei cu gută.

Preparatele cortizonice (prednison, voltaren) dau frecvent la bătrâni osteoporoză, edeme, tulburări psihice, infecţii.

Preparatele antispastice pe bază de beladonă (atropină, bergonal, bergofen) accentuează şi agravează constipaţia frecventă şi dezagreabilă a bătrânilor şi favorizează apariţia de retenţie urinară la bătrânii prostatici.

Majoritatea medicamentelor folosite pentru cazuri speciale la vârstnici aduc cu ele şi riscul crescut de a favoriza consecinţe dezavantajoase, rămânând la latitudinea medicului să stabilească doza şi frecvenţa administrării, luând în consideraţie atât beneficiul, cât şi riscul utilizării medicamentului. In măsura posibilului trebuie evitată asocierea concomitentă la persoanele vârstnice a mai multor medicamente.

Pentru considerentele amintite, administrarea medicamentelor la persoanele vârstnice trebuie făcută numai la recomandarea medicului şi sub supravegherea periodică a acestuia.

sursa imaginii .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: batran, sugar, organism

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 09 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---