lom Slavici (1848-l925) a fost unul dintre marii clasici (alaturi de Emineseu, Creanga si Caragiale), precursor al luj Liviu Rebreanu - in evocarea satului transilvanean - si intemeietor al nuvelei realist -psihologice in literatura româna.

Fiu al unui pamânt incarcat de istorie, de traditii si de legende, Slavici infatiseaza, in nuvelele sale ("Moara cu noroc", "Comoara", "Padureanca", "Gura satului" s.a.), lumea satului transilvanean de la jumatatea secolului trecut, antrenata in lupta pentru inavutire. Contemporan cu lumea "Amintirilor din copilarie" sAe lui Creanga, universul rural evocat de Slavici este lipsit de aureola mitica a Humulestiului, dar infatiseaza monumental un stil de viata specific, in care norma morala actioneaza cu putere de lege.

Din punct de vedere geogr afic, actiunea nuvelelor este plasata intr-un spatiu delimitat de Muntii Zarandului si Câmpia Banateana; in acest spatiu traiesc: tarani, cârciumari, porcari, samadai, preoti, invatatori etc, oameni dârzi, lacomi, intreprinzatori, buni si rai, asa cum se intâmpla in viata. Meritul autorului este acela de a fi infatisat aceasta lume in momentele cotidiene, dar si in cele rituale, trasând cu mâna sigura psihologia colectivitatii.

Comparat cu Shakespeare, Tolstoi si Dostoievski, Slavici este. primul scriitor care creeaza un personaj nelinear, complicat mereu sufleteste, traind stari conflictuale puternice care evolueaza; intr-o deschidere in evantai, spre momentul culminant. In nuvelele sale apar iubiri si dusmanii care mocnesc, miscari sufletesti piezise, complicate, nelinisti (care cresc -proportional, cu bogatia), patimi puternice - totul fiind pus sub semnul de neclintit al destinului.

Nuvela "Moara cu noroc" - cea mai izbutita dintre scrierile de acest gen ale lui Slavici - intruneste toate aceste trasaturi: in actiune sunt antrenate caractere tari de oameni primitivi, intriga reliefeaza stari sufletesti complicate, iar finalul demonstreaza justetea normei morale enuntate in preambul.

II. Nuvela "Moara cu noroc" este alcatuita din saptesprezece capitole, având o actiune care se desfasoara cronologic, de la Sfântul Gheorghe si pâna in primavara urmatoare, de Paste.

Cuvintele batrânei (rostite, ca o prevestire, la inceputul nuvelei) se reverbereaza in final, inchizând cercul destinului pentru cei care murisera.

a) Nuvela se deschide cu un preambul gnomic (in care cuvintele atribuite soacrei Iui Ghita exprima conceptia morala a autorului): "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit". Rostite Ia modul premonitor" de catre un personaj reprezentând experienta si intelepciunea vietii, aceste cuvinte stau la baza intregii actiuni, fixând destinul personajelor in functie de respectarea sau nerespectareâ lor.

Cel care ar trebui sa le rosteasca in final, ar fi Ghita, a carui moarte le confera si rol testamentar: "O gnomie care ni se infatiseaza -la inceput - ca prevestire, pentru ca, in final, sa constatam ca ea joaca si rol de cod, adica de testament" (C. Crisan).

b) in linii foarte generale, subiectul nuvelei ar putea fi povestit astfel:
Ghita - cizmar sarac dintr-un umil sat transilvanean - incearca sa-si depaseasca modesta conditie sociala; in acest scop, arendeaza cârciuma si hanul din locul numit "Moara.cu noroc", asezate intr-o vale situata la rascruce de drumuri, in apropiere de Ineu; aici se va muta impreuna cu Ana (sotia), batrâna (mama Anei) si cu cei doi copii si va incepe sa munceasca schimbând infatisarea locului.

Câtva timp, lucrurile merg bine, pâna in momentul sosirii lui Lica Samadaul - personaj demonic, hot si ucigas, care-i impune cârciumarului sa-i devina complice: "Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face, si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie. Cred ca ne-am inteles?!".

Fire slaba si oscilanta, Ghita va fi dominat de forta malefica a Samadaului: primeste de la Lica sase porci (despre care stia ca sunt furati), ii imprumuta bani, il gazduieste intr-o noapte când este pradat arendasul (si când Lica pleaca si se intoarce la han imbracat femeieste); la judecata, se trezeste spunând ceea ce voia Lica, salvându-l.
Eroarea cârciumarului isi are izvorul in permanenta oscilare intre bine si rau: ar dori sa-l dea pe Lica pe mâna jandarmului.

Pintea, dar nu poate renunta lâ mirajul câstigului: "Dar Ghita nu voia sa plece; nu-l lasa inima sa paraseasca locul in care in scurt timp putea sa se faca om cu stare". Asa se face ca, primind de la Lica bani furati spre a-i schimba, Ghita ii duce, lui Pintea, dar nu-i spune ca jumatate din ei sunt ai sai.

Pe masura ce trece timpul, iar banii se inmultesc, Ghita este tot mai dornic de imbogatire; amâna aducerea dovezilor in mâna jandarmului, ba chiar se gândeste sa fuga in lume ca sa-si salveze aceasta neasteptata avutie; totodata, spaima ca Lica ar putea veni sa-l prade si imaginea femeii ucise de Samadau in padure, ii sfâsiefiinta.

De Paste, când jocul destinului face ca Ana sa nu plece la rude (cum planuisera), Ghita se hotaraste sa-l anunte pe Pintea, lasându-si sotia ca momeala. La intoarcere, simtind ca i s-a pus "ceva" "de-a curmezisul in cap", Ghita o ucide pe Ana, iar el este impuscat de Raut, din ordinul lui Lica. Hanul este incendiat. Urmarit de Pintea, Samadaul isi zdrobeste capul de un copac.

Complexitatea epica a nuvelei consta in profunda cunoastere a sufletului omenesc, urmarit in toate meandrele lui: omul se afla in puterea unui destin venit din profunzimi, din subconstientul sau forta oarba si distrugatoare care-l va conduce spre framântari si nefericire.

Subiectul nuvelei se organizeaza in jurul conflictului central care este unul psihologic: lupta sfâsietoare care se da in sufletul lui Ghita intre patima imbogatirii si fondul lui initial cinstit.

Prabusirea morala a lui Ghita este infatisata in mod gradat, cu oscilatii intre visul imbogatirii si chinul remuscarii, cu miscari sinuoase care antreneaza profunzimi sufletesti nebanuite.

c) O cercetare atenta a textului ar putea releva câteva motive narative care tin de marea literatura a lumii:
Cel dintâi, legat chiar de titlu, ar putea fi motivul cautarii norocului si acestuia i se subordoneaza prima parte a nuvelei. Traind intr-un spatiu in care "linistea colibei" nu era echivalenta cu norocul, Ghita isi cauta un alt spatiu care (cel putin prin nume),era emblematic.

Cu totul altfel sunt privite lucrurile de catre Batrâna (care se teme ca, ispitind norocul, l-ar putea supara, atragând asupra ei o pedeapsa): "... si ma tem ca nu cumva, cautând acum la.batrânete un noroc nou, sa pierd pe acela de care am avut parte pâna in ziua de astazi si sa dau la sfârsitul vietii mele de amaraciunea pe care nu o cunosc decat din frica".

Poate ca si din pricina acestei credinte, atunci când ginerele ei se hotaraste sa se mute, Batrâna accepta sa mearga si ea, cu inima deschisa, pentru a "imbuna" sansa: " ... ma duc si eu cu voi si ma duc cu toata inima, cu tot sufletul, cu toata dragostea mamei care incearca norocul copilului iesit in lume".

"Norocul" devine astfel un adevarat "personaj" al nuvelei, iar schimbatoarele lui fete vor insoti destinul personajelor, pâna la modificarea totala din final.

Un al doilea motiv narativ ar putea fi cel al hanului, lui fiindu-i subordonata actiunea capitolului al doilea, adica pâna la sosirea lui Lica.

Motiv cunoscut al literaturii universale, hanul reprezinta un spatiu simbolic, o rascruce de drumuri si destine; in nuvela lui Slavici, acest loc de popas este benefic pentru drumeti si binecuvântat, la inceput, pentru cârciumarul cel nou: "Iara pentru Ghita cârciuma era cu noroc".

Cel de al treilea motiv (care ar putea fi numit al personajului -demonic) se prelungeste pâna in final, impletindu-se cu motivul destinului.
in termenii tragediei, antice, Ghita (care a incalcat prin lipsa de masura, ordinea si legea nescrisa a lumii), declanseaza hybrisul3, pedeapsa destinului. "Instrumentul" acestui destin este Lica, un soi de "demon" dostoievskian4, care, dupa ce a ucis primul om, l-a ucis si pe al doilea, ca sa scape de mustrarile de constiinta; pe urma, "sângele cala''' care devenise uun fel de boala" ceruse alt sânge, antrenându-l in acest blestem si pe Ghita.

Implinirea soartei acestuia din urma este dictata insa si din interiorul sau, unde patima banului se instapânise fara putinta de scapare. "Legat" de Lica ("Era legat si omul când se simte legat e suparacios"), ca intr-un nou pact faustian5 cu diavolul, cârciumarul este ocolit de "gândul cel bun" ("Dar ce sa fac [...] daca Dumnezeu nu mi-a dat gândul cel bun in ceasul potrivit?") cu urmarile stiute.

---

Tag-uri: moara cu noroc, ioan slavici, comentariu

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 17 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---