CIRCULAÅ¢IA CAPILARÄ‚

Sângele circulă în capilare în virtutea presiunii sale superioare celei din vene ca efect al contracţiilor cardiace, a vosomotricităţii (contracţiilor) arteriale şi a contracţiilor capilare pe seama celulelor contractile ale lui Rouget situate deasupra endoteliului capilar.

Circulaţia capilară are trei caracteristici : viteză de circulaţia redusă (circa 0,5 mm/s), presiune sanguină scăzută (30—40 mm Hg) şi uniformitate, adică lipsa ondulaţiilor pulsatorii din artere. La nivelul capilarelor au loc schimburile între sânge şi lichidul interstiţial în virtutea permeabilităţii capilare, realizate prin filtrare şi prin difuziune.

Procesele de filtrare şi de difuz iune sunt facilitate de viteza redusă a circulaţiei capilare şi sunt dependente de presiunea capilară şi de presiunea osmotică a macromoleculelor proteice sanguine.

CIRCULAÅ¢IA VENOASA

Venele conduc sângele de la periferie spre inimă în virtutea diferenţei de presiune dintre partea periferică şi centrală a sistemului venos (10 mm Hg în venele periferice până la sub 1 mm Hg în venele mari care se deschid în inimă).

Deci, factorul principal care determină circulaţia venoasă este tot forţa de contracţie a inimii la care contribuie aspiraţia toracică, compresia abdominală, contracţiile musculare şi tonusul şi motricitatea capilară. Pulsul arterial şi forţa gravitaţiei intervin, de asemenea, la realizarea circulaţiei venoase. Aspiraţia toracică determină o scădere a presiunii din venele mari până la zero în cursul inspiraţiei, în care timp sângele năvăleşte în atriul drept.

Coborârea diafragmului în cursul inspiraţiei determină compresia intermitentă a organelor abdominale, deci şi a venelor respective, contribuind astfel la curgerea sângelui către inimă. în cursul diferitelor activităţi, muşchii scheletici contractându-se, comprimă venele, contribuind la împingerea sângelui spre inimă. Pulsaţiile arterelor incluse cu venele într-un înveliş comun de ţesut conjunctiv inextensibil se transmit acestora, făcând ca sângele să fie împins către inimă.

In venele situate deasupra nivelului inimii, sângele coboară către inimă şi în virtutea gravitaţiei. în venele ascendente forţa gravitaţiei stânjeneşte circulaţia, însă coloana de sânge este segmentată, datorită prezenţei valvulelor venoase. Faţă de presiunea venoasă care scade de la periferie spre inimă, viteza de circulaţie creşte către inimă invers decât în artere, rămânând însă sub cea din artere chiar în venele centrale (20 mm/s). Creşterea vitezei de circulaţie în vene către inimă se datorează faptului că suprafaţa de secţiune a venelor în ansamblu se reduce în direcţia cordului.

CIRCULAÅ¢IA LIMFATICÄ‚

Pătrunderea lichidului interstiţial în capilarele limfatice se datoreşte presiunii sale hidrostatice mai mari sub influenţa forţei de împingere a inimi faţă de presiunea hidrostatică din capilarele limfatice. Limfa înaintează din capilarele limfatice în marile trunchiului limfatice şi de aici spre vene tot datorită scăderii presiunii în această direcţie, aspiraţiei toracice, compresiei abdominale şi contracţiei muşchilor scheletici.

Coborârea diafragmului în cursul inspiraţiei determină comprimarea intermitentă a cisternei lui Pequet, mobilizând limfa spre canalul toracic. Valvulele din interiorul vaselor limfatice împiedică reîntoarcerea limfei spre periferie, învingând efectul gravitaţiei în limfaticele ascendente. în mod caracteristic, în vasele limfatice presiunea şi viteza de circulaţie a limfei sunt mai mici decât ale sângelui în circulaţia venoasă.

Sursa Imaginii - .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: sange, capilare, inima

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---