Glaucomul (apa neagra) este o boala de ochi al carei simptom principal il constituie cresterea tensiunii intraoculare insotita de scaderea vederii.
Este o afectiune frecventa si grava si ocupa primul loc intre cauzele de orbire la adulti. Afectiunea poate fi secundara unei boli oculare - tumoare, hemoragie intraocu-lara, inflamatia globului ocular - constituind glaucomul secundar, sau poate fi primitiva, fara o cauza precizata.
Tensiunea intraoculara se poate masura digital. Cele doua degete aratatoare se aplica pe pleoapa superioara, bolnavul privind in jos, si se exercita o presiune alternand degetele, pentru a cerceta fluctuenta continutului globului ocular. Ne putem da seama, in acest fel, de modificari de tensiune mari.
Cu aparate speciale - tonometre - se poate masura ten
siunea in mod exact. In mod normal, tensiunea variaza intre 15 si 24 mm Hg. Peste aceasta limita este vorba de glaucom.
Tensiunea trebuie masurata de mai multe ori in cursul zilei, fiindca exista variatii. In mod normal, tensiunea este mai ridicata dimineata. Glaucomul poate imbraca o forma cronica, simpla, fara semne zgomotoase.
Tensiunea intraoculara, lent crescuta, comprima vasele retiniene si distruge nervul optic, ducand la pierderea vederii. Boala este constatata intamplator de bolnav, cand acopera ochiul sanatos si constata ca nu vede cu celalalt. Forma cronica este grava, deoarece bolnavul isi ignoreaza boala o perioada de timp. O alta forma, congestiva, este caracterizata prin mici atacuri.
Bolnavul acuza brusc, mai ales dimineata sau dupa efort fizic sau ocular, o usoara durere oculara, vederea se voaleaza, la lumina lampii vede cercuri colorate - curcubeu - ochiul este putin rosu.
Dupa un timp variabil - 10 minute pana la 1 ora - fenomenele dispar, pentru a se repeta din nou dupa un interval de zile sau saptamani. Uneori brusc sau dupa astfel de mici atacuri apare marele atac. Apar in mod brusc dureri mari oculare, semicranie, vederea se incetoseaza foarte mult, bolnavul nu mai vede decat lumina, ochiul este foarte congestionat, corneea tulbure, pupila dilatata, iar tensiunea intraoculara crescuta la 80-100 mm Hg.
Fenomenele oculare se insotesc de greturi, varsaturi, pulsul se rareste, ceea ce il determina pe bolnav sa se prezinte la medic. Glaucomul netratat duce la pierderea vederii. Boala este bilaterala totdeauna, chiar daca exista interval de timp intre inceputul bolii la cei doi ochi. Glaucomul se observa mai des la oamenii varstnici, dar si la adolescenti.
La copii se datoreaza unei anormale dezvoltari a ochiului si duce la marirea globului ocular - buftalmie - ochi de bou.
Tratamentul glaucomului urmareste scaderea tensiunii intraoculare. Aceasta se obtine prin instilatii de medicamente hipotensoare, cum ar fi pilocarpina, si prin administrarea de diuretice.
Bolnavul trebuie sa instileze pilocarpina in tot cursul vietii, la intervale de timp fixate de medic, zilnic. Deoarece pilocarpina poate sa-si piarda efectul, este nevoie ca bolnavul sa se prezinte periodic la controlul oculistului. Medicamentele administrate in conformitate cu prescriptia medicului impiedica evolutia mai departe a bolii.
Ceea ce s-a pierdut din acuitatea vizuala nu mai poate fi recastigat, mai ales in forma cronica a bolii. Uneori este necesara interventia chirurgicala, cand tensiunea nu se mai poate mentine in limite normale.
Pe langa tratamentul ocular cu pilocarpina si control periodic, bolnavii trebuie sa duca o viata ordonata, lipsita de emotii puternice, mese moderate, lipsite de excitante, evitarea constipatiei, a bailor fierbinti si reci, evitarea surmenajului fizic si ocular.
Se recomanda ca orice om de peste 40 de ani, care prezinta incetosari de vedere trecatoare, cercuri colorate la lumina lampii, usoare dureri oculare, ochiul rosu, sa se prezinte la specialist.
Necesitatea unui examen periodic ocular se impune pentru orice persoana care a depasit varsta de 40 de ani.