Disproteinemia reprezinta metabolismul proteinelor care se petrece in mare masura in ficat si cuprinde atat procese de degradare, cat si procese de sinteza.

Ficatul joaca rol important in formarea serinelor si globulinelor, in depozitarea si mobilizarea acestora. De aceea, determinarea proteinelor totale din plasma sanguina, a serinelor si globulinelor, cat si a diferitelor fractiuni prezinta un interes deosebit in cercetarea bolilor hepatice.

Valorile normale ale proteinelor plasmatice sunt de 70-80 g la mie, dintre care 45-55 g sunt serine si 30-35 g sunt globuline. Raportul dintre serine si glo-buline este de 1,5. In leziunile hepatice cronice severe se intalneste frecvent o scadere a proteinelor totale (hipoproteinemie) si mai ales o scadere a serinelor (hiposerinemie), conditionate de incapacitatea de sinteza a serinelor de catre ficat.

Dimpotriva, globulinele plasmatice sunt crescute, ducand pana la inversarea raportului serine/globuline. Pe langa constatarea acestor modificari ale proteinelor plasmatice, la bolile de ficat s-au mai pus la punct o serie de probe de laborator care au drept scop sa scoata in evidenta modificari ale echilibrului proteinelor; ele sunt denumite probe de disproteinemie, incorect zise „hepatice" (intrucat sunt influentate de un mare numar de factori).

Reactia cu timol se bazeaza pe tulburarea serului patologic la care s-a adaugat o solutie de timol. Gradul acestei tulburari ar fi in raport cu gradul de dezechilibru al proteinelor plasmatice.

Reactia Takata-Ara se bazeaza pe precipitarea sub forma de flocoane care se produce intr-o serie de 8 eprubete ce contin dilutii crescande de ser si la care se adauga o solutie de sublimat.

Norma, flocularea nu se produce in nici o eprubeta; de la doua eprubete in sus, reactia devine pozitiva.

Reactia Gross se bazeaza pe flocularea produsa prin adaugarea la serul de cercetat a unei solutii denumita Hayem, care se lasa sa cada picatura cu picatura, dintr-o eprubeta gradata.

Prima floculare este numita reversibila, deoarece dispare prin agitare, dupa care urmeaza flocularea ireversibila. Limitele inferioare ale normalului sunt 1 ml, respectiv 2 ml. S-au mai descris nenumarate reactii de precipitare a proteinelor care insa nu au adus un progres in aceasta explorare.

De subliniat ca nu exista un paralelism strict intre gradul de modifcare a acestor probe si starea bolnavului. Uneori, probele sunt negative si bolnavul este hepatic, iar alteori sunt pozitive, fara ca ficatul sa fie in suferinta.

Asa se intampla in unele stari febrile, supuratii, cancer, nefroza, care dau reactii de disproteinemie fals-pozitive. De aceea, aceste probe n-au valoare de cat confruntate cu rezultatele examenului clinic si cu alte teste de laborator.

---

Tag-uri: disproteinemie, proteine, ficat

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 04 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---