Genunchiul, articulaţia intermediară a membrului inferior are o mobilitate mai puţin importantă. Stabilitatea sa "labilă"din punct de vedere osos este ajutată în principal de sistemele ligamentare şi musculare. Situat între picior şi coapsă, genunchiul suferă frecvent repercursiunile celor două regiuni în funcţionalitatea sa.
Principalele mişcări ale genunchiului se realizează în plan sagital.
Plecând din poziţia anatomică, o mişcare ce apropie feţele posterioare ale gambei şi coapsei se numeşte flexia gambei.

în cadrul flexiei active muşchii flexori contractându-se formează o masă posterior de oasele gambei şi coapsei şi limitează flexia.
Flexia pasivă este mai amplă (muşch ii flexori sunt destinşi şi permit comprimarea).
Amplitudinea flexiei creşte dacă coapsa este şi ea flectată şi este mai limitată dacă coapsa este în extensie.Aceste poziţii ale coapsei modifică tensiunea muşchiului drept femural.

Extensia gambei reprezintă mişcarea opusă flexiei cu revenire la poziţia anatomică. Nu există mişcări de extensie care să o depăşească pe aceasta cu excepţia genului recurvatum la persoanele hiperlaxe. Amplitudinea extensiei creşte cu extensia coapsei şi scade dacă coapsa este în flexie. în aceste poziţii ale coapsei se modifică tensiunea muşchilor ischiogambieri.

Genunchiul poate realiza parţial şi mişcări de rotaţie. Presupunând tibia punct mobil şi observând genunchiul flectat, rotaţia internă duce tuberozitatea anterioară a tibiei spre interior. Rotaţia externă duce tuberozitatea anterioară a tibiei spre exterior.
Aceste mişcări pot fi confundate cu mişcările de abducţie şi adducţie ale piciorului.
De aceea nu vom lua în considerare mişcările piciorului ci pe cele ale tuberozităţii anterioare a tibiei. Trebuie notat că aceste rotaţii au loc în mod automat în timpul mişcării de flexie, extensie ale genunchiului. Au o amplitudine mică şi se datorează mai multor cauze:

Forma osoasă a condililor şi a cavităţilor glenoide. Condilii femurali nu sunt identici. Condilul medial este mai curbat decât cel lateral, mai îngust şi mai lung. Schematic putem figura cei doi condili ca fiind înscrişi într-un trunchi de con, corpul femural fiind asociat cu o secţiune patrulateră (partea inferioară)
în timpul flexiei corpul este solidar cu trunchiul de con şi de aceea se proiectează spre exterior.

Cavităţile glenoide nu sunt nici ele simetrice: în plan transversal sunt concave dar în plan anteroposterior cea laterală este uşor convexă iar cea medială este concavă. Cavitatea medială permite deci mai puţin mişcarea de rulare a condilului femural corespunzător decât cea laterală. în timpul flexiei condilul lateral rulează mai mult spre posterior decât cel medial ceea ce accentuează fenomenul observat mai sus: femurul se orientează net spre exterior.

A doua cauză a rotaţiilor automate la un genunchi este ligamentară:
Ligamentul colateral intern este mai puternic decât ligamentul colateral extern. Condilul medial este deci mai bine menţinut în articulaţie decât cel extern.

sursa imaginii http://i.dailymail.co.uk

---

Tag-uri: oase, muschi, corp, anatomie, brate, picioare

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 31 January '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---