Opinia publică - părerea publicului într-o anumită chestiune - nu poate exista azi fără mijloace de informare. Ele reprezintă singura sursă de a pune la curent masele cu ceea ce se întâmplă într-o societate. De aceea, vocea opiniei publice este, în mare măsură, o interpretare a informaţiilor preluate din mass-media. Din cauza alunecării funcţiei iniţiale a televiziunii - spaţiul cultural şi educaţional pentru completarea instrucţiei publicului - spre spectacol, divertisment şi, ulterior, chiar spre kitsch, teoreticienii din domeniul comunicării au constatat că este nevoie de o nouă cercetare ştiinţifică a importanţei televiziunii şi mai ales a influenţei acesteia.
Astăzi, chiar şi un program de ştiri este transformat în spectacol. Imaginile de televizi une reprezintă şi în acest caz o îmbinare artificială de elemente făcută de un autor.

Schneiderman, un cunoscut realizator al postului francez La Cinquième, a afirmat într-un interviu acordat săptămânalului "Dilema " că "toate imaginile de televiziune cu care avem de-a face reprezintă întotdeauna rezultatul unei serii întregi de construcţii... O imagine de televiziune nu este o evidenţă: ea are toate aparenţele unui fapt natural, dar nu este niciodată un fapt natural ". Autorii acestor "construcţii intelectuale" sunt deci cei care modelează opinia publică. Ei pot imprima o anumită stare la un moment dat, aflăndu-se la pupitrele de comandă care produc şi lansează mesaje. Imaginaţia lor - modul cum ei interpretează cu ajutorul sunetului şi imaginilor realitatea - este servită drept realitate.

Specialiştii în domeniu au demonstrat că ştirile de televiziune pot genera un mesaj total separat de informaţiile pe care le conţin. Ele pot să plaseze auditoriul într-un anume climat care reprezintă un adevărat "suc gastric" pentru informaţia pe care o oferă. Aşadar, spectacolul de sunet şi lumini pe care îl construiesc oamenii de televiziune are puterea, pe de-o parte, să inducă fără echivoc o anumită stare ae spirit, iar pe de alta,'să lase loc interpretărilor, adică să genereze puncte de vedere.

Cel puţin din punct de vedere tehnic, televiziunea este înzestrată cu puterea de a crea iluzii. După DEX, o iluzie este "o percepţie falsă a unui obiect prezentat înaimtea ochilor determinată de legile de formare a percepţiilor sau de anumite stări psihice". Aceeaşi sursă spune că iluzia este şi "o situaţie în care o ficţiune este considerată realitate". Este, din punct de vedere artistic, televiziunea o fabrică de iluzii? Are publicul nevoie de aceste iluzii? Cât de mult se lasă fascinat de ele? Este corectă iluzionarea auditorului? Pentru a putea răspunde mai uşor unor asemenea chestiuni, am apelat la un sociolog şi am încercat un studiu de caz efectuat asupra canalului romămesc de televiziune PRO TV.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 05 March '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---