Aparatul circulator cuprinde următoarele componente: inima, care este o pompă ce propulsează sângele prin aortă, arterele mari şi arteriole, ramificându-se în reţeaua capilară prin care irigă ţesuturile şi organele. Sângele se întoarce prin sistemul de colectare al venelor la inimă (marea circulaţie); de aici trece spre plămâni, unde are loc oxigenarea sângelui (mica circulaţie sau pulmonară).

Legătura dintre vene şi artere se face prin capilare, care constituie sectorul circulator al schimburilor de gaze şi substanţe nutritive dintre sânge şi ţesuturi.

Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase (venele c ave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai cărui pereţi au trei straturi: miocardul (muşchiul inimii), căptuşit în interior de endocard, iar în exterior de o membrană seroasă, pericardul.

Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept şi sting cu pereţii subţiri — camerele de primire — şi ventriculul drept şi stâng cu pereţii mai groşi, care constituie pompa efectivă. Intre cavităţi există orificii de comunicare dotate cu valvule, ca şi la ieşirea din inimă (artera pulmonară şi aorta). Buna funcţionare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaus (diastolă) şi propulsarea după contracţie în marea şi mica circulaţie. Integritatea valvulelor va direcţiona corect sensul curentului sangvin.

Funcţional, inima este împărţită în inima dreaptă (atriul şi ventriculul drept) şi inima stângă (atriul şi ventriculul stâng). Intrarea în acţiune a pompei începe cu contracţia atriilor şi, după închiderea valvulelor atrioventriculare, contracţia ventriculilor va arunca o parte din conţinutul lor în artera pulmonară (inima dreaptă) şi în aortă şi circulaţia mare (inima stingă). Acţiunea de pompă a ventriculilor întreţine mişcarea de circulaţie a sângelui creând presiuni mari în sistemul arterial şi favorizând scurgerea spre vene şi capilare cu presiuni apropiate de 0 mmMg.

Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viaţa embrionară până la moarte. Funcţia ritmică este asigurată de un ansamblu de celule specializate (ţesutul specific), care se aseamănă cu celulele nervoase.

Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal), de la care porneşte stimulul cardiac. Nodul sinusal este situat în partea superioară a atriului drept. Excitaţia cuprinde pereţii atriului, ajungând la sistemul de conducere cardiac reprezentat prin nodul atrio-ventricular; de aici, prin ramura dreaptă şi stingă se ramifică sub forma unei reţele în pereţii ventriculilor.

Apariţia de centri cu prag superior de stimulare faţă de nodul sinusal poate să ducă la preluarea comenzii (extrasistole, aritmii paroxistice), după cum întreruperi în sistemul de conducere vor duce la constituirea de blocuri de ramură, sau bloc atrioventricular
In organism, activitatea inimii şi vaselor este controlată de centrii cardioregulatori şi vaso-motori , care primesc diverse informaţii prin intermediul unor organe situate in aortă şi vene, bifurcaţiile marilor artere. Impulsuri primite din creier bombardează de asemenea aceşti centri: frica, anxietatea, depresiunea pot afecta ritmul cardiac.

Accelerarea cardiacă anticipativă în exerciţii fizice şi care apare înaintea oricărei modificări metabolice ale organismului este un exemplu grăitor. În raport cu necesităţile organismului, activitatea centrilor cardioregulatori şi vasomotori ajustează în fiecare moment ritmul inimii, forţa de contracţie, relaxarea sau contracţia arteriolelor şi venelor, obiectivul final fiind asigurarea unei nutriţii corespunzătoare ţesuturilor. Interreacţiile cu centrii respiratori şi termoregulatori asigură o oxigenare şi un control al temperaturii prin diverse adaptări ale circulaţie generale şi regionale.

Funcţiile aparatului circulator sunt multiple: aprovizionarea organismului cu oxigen, substanţe nutritive, vitamine, hormoni şi eliminarea bioxidului de carbon, îndepărtarea diverselor reziduuri metabolice spre ficat (detoxificare) sau rinichi (excreţie).

Toate aceste schimburi se fac în reţeauacapilară sistemică şi pulmonară, care reprezintă cea mai mare întindere din aparatul circulator; circuitul inimă-artere-vene poate fi considerat ca un sistem ajutător al sectorului capilar.

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: vene, inima, atriu

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---