Din ceaţa legendară ce învăluie Roma regală se detaşează, printr-un contur ceva mai bine desenat, Servius Tullius, al şaselea şi penultimul rege al Romei. Fiu al unei sclave (?), ajunse să domnească, între 78-535 î.e.n., prin alianţa cu familia regală: devine ginerele lui Lucius Tarquinius Priscus (cel Bătran), predecesorul său şi, totodată, întemeietorul dinastiei etrusce. Este interesant că, cu toate că dinastia lor era de origină etruscă (ultimii trei regi ai Romei: cei doi, amintiţi, precum şi Lucius Tarquinius Superbus - 534 - 509 î.e.n.), unii dintre regii Romei au purtat războaie cu etruscii. Cu atat mai interesant, cu cat întemeierea Romei s-a făcut sub autoritate etruscă, după model etrusc (prin contopirea mai multor aşezări rurale într-un oraş-stat), incluzand şi mici aşezări neîndoielnic etrusce, ce datau din secolul al VII-lea î.e.n., căpătand nume etrusc (de la denumirea gintei etrusce Rumla) şi, mai ales, datorită progreselor economice, în speţă agrare şi meşteşugăreşti, determinate de etrusci.

Astfel de războaie sunt expresia luptei care a opus, timp de o jumătate de mileniu, neamurile numeroase şi diverse ce au compus amplul mozaic al populaţiei italice antice. Servius Tullius a purtat şi el războaie lungi cu etruscii, pe atunci cea mai puternică forţă politico-militară a Peninsulei italice; a obţinut, în mod sigur, şi victorii răsunătoare, cel puţin trei, din moment ce concetăţenii săi i-au organizat trei primiri triumfale în Roma.

Dar importanţa domniei lui Servius Tullius în statul, încă începător, al Romei ne-o dau reformele aplicate de el, simţite,în epocă şi după aceea, ca o veritabilă constituţie (servianăra).In esenţă, reformele serviene au anulat (parţial, desigur privilegiile legate de naştere, influenţele gentilice şi au impus averea ca principal criteriu de ordonare a ierarhiei sociale. Populaţia cetăţii fu redistribuită in şase clase, care înfiinţau, înzestrau şi dădeau componenţii unui anumit număr de subunităţi militare de bază, numite centurii deoarece erau formate din cate o sută de luptători. Esenţa censitară a reformai lor lui Servius Tullius se vede cel mai bine in structura primei clase, unde, alături de cei mai bogaţi patricieni erau incluşi si cavalerii, indiferent dacă erau patricieni sau plebei. Iniţial, cavaleri erau cei mai bogaţi cetăţeni, capabili a se echipa costisitor (armament greu şi cal). Treptat, cavalerii au devenit, politiceşte, o pătură inferioară celei a patricienilor, cu toate că era formată din oameni excesiv de bogaţi, media averii lor întrecand-o pe cea a patricienilor, Această distanţare de avers a fost accentuată prin efectul legii Claudia (218 î.e,n.), care interzicea patricienilor activitatea in comerţ, meşteşuguri, circulaţia bănească, finanţarea navigaţiei comerciale, în administraţia provincială etc. Cavalerii, datorită banilor, reuşiră treptat să se introducă şi în înaltele funcţii politice.

Astfel cetăţenii incluşi în prima clasă, a căror avere minimă trebuii să fie de 100 000 aşi (as: una din primele unităţi monetara romane, iniţial bucată de aramă, apoi chiar monedă, incluşii din bronz; greutatea ei a variat între 14 şi 55 grame), formau 98 de centurii cu armament greu (18 centurii de călăreţi şi 80 de centurii de hopliţi). Ceilalţi cetăţeni erau distribuiţi în: clasa a II-a, avere minimal - 75 000 aşi, forma 22 centurii; clasa a IlI-a, 50 000 aşi, 201 centurii; clasa a IV-a, 25 000 aşi, 22 centurii; clasa a V-a, 11 000 aşi, 30 centurii; clasa a Vl-a, oameni fără avere, numiţi proletarii", 1 centurie. Servius Tullius a efectuaţi şi o împărţire teritorială a populaţiei romane: în locul celor trei triburi, constituite pe criterii (oarecum) etnice: Ramnes (latinii), Tities (sabinii) şi Luceres (persoane cuprinse in cetate după unirea dintre latini şi sabini), au fost constituite patru triburi urbane după locul geografic ocupat în cetate: Palatina, Equilina, Suburbana, Collina. Teritoriul agricoli al Romei a constituit, pe acelaşi criteriu, 17 triburi.

Reforma censitară a lui Servius Tullius a avut implicaţii adanci la progresul statului roman. Ele au fost de ordin militar şi politic-social. In domeniul militar, precizarea, în funcţie de avere, deci de posibilităţi, a obligaţiilor populaţiei a dus la întărirea considerabilă a armatei care se ridica la aproape 20 000 ostaşi încorporabili la nevoie. (în timp de pace, perioade de timp scurte şi rare dealtfel, cetăţenii nu erau sub arme, ci îşi desfăşurau activitatea obişnuită.) Structura acesteia era şi ea îmbunătăţită, fiind dominante (mai mult de jumătate) subunităţile dotate cu armament greu, deci dau maximă eficienţă pe campul de luptă. Implicaţiile politice şi sociale ale reformelor lui Servius Tullius au fost mai profunde.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---