Măciuca ateniană transformă orgolioasa flotă a „Marelui Rege" (600 de vase) într-o îngrămădire jalnică, ce fu, pană seara, nimicită. însuşi Ariabignes, aflat la comanda flotei persane, pieri în luptă. Xerxes, temandu-se de un evenual atac in Asia al flotei greceşti (Temistocle chiar propusese un atac pe mare în Helespont, pentru a tăia comunicaţiile ostilor persane, dar spartanii, îngrijoraţi de ameninţarea persană asupra istmului corintic, se opuseseră), predă comanda trupelor lui Mardonius şi se retrase în imperiu. Mardonius se feri de o iernare in pustiita Attiea şi-şi mută tabăra In Thessalia. Planul lui Temistocle se putea îndeplini acum, dar atenienii, intorşi la vetrele lor se opuseră, inlocuindu-l, chiar, pe Temistocle cu Aristide. Fu manevrată totuşi spre Delos, ameninţînd deci litoralul Asiei Mici, a parte din flota greacă, ceea ce-l determină pe .Mardonius să încerce, prin mijlocirea regelui macedonean Alexandros, obţinerea unei păci separate cu Atena, oferindu-i condiţii deosebii, de avantajoase. Atena respinse oferta şi, în anul următor în iunie 479 î.e.n., Mardonius reluă operaţiunile ocupand Attiea, silindu-i pe atenieni, pentru a treia oară înşelaţi de spartani, să se refugieze pe Salamina şi, totodată, reînnoindu-işi oferta de pace.

Această ofertă servi atenienilor ca bază a unei ameninţări cu pacea, transmisă spartanilor de o solie extraordinară (Cimon, Xantipos, Mironide). Ceea ce-i sili pe spartani să-şi angajeze oastea alături de cea a Ligii panhelenice. Lupta s-a dat în preajma poziţiei pe care se repliase Mardonius, în cimpia din preajma oraşului Plateea, favorabilă manevrelor călărimii persane, în august 479 î.e.n. Spartanului Pauanias, tutorele regelui minor (Plistarh), i-a fost încredinţat comanda oştirii ligii (35 000 de hopliţi şi alţi 35 000 de pedestraşi uşori).

Aplicind tactica lui Miltiade la Marathon, Pausanias şi-a aruncat hoplitii, dispuşi după regulile celebrei falange, asupra elitei oştirii persane, care nu rezistă şocului cumplit al infanteriştilor grei spartani. însuşi Mardonius căzu şi Artabazes, care-l înlocui, reuşi eu greu să-şi retragă trupele sfăramate, fugind din Grecia. In timp ce lupta de la Plateea încă nu căpătase un curs hotărator, o flotă a ligii, comandată de cel de-al doilea rege spartan, Leutychida, şi de atenianul Xantippos, purtand cu ea şi un serios desant de hopliţi, debarcă la Capul Mycale, în Asia Mică, unde se refugiase flota persană şi o oaste de pedestraşi. Grecii, ajutaţi de ionienii aflaţi în tabăra perşilor, îi nimicesc pe aceştia şi incendiază vasele ce scăpaseră de la nimicirea de la Salamina.

Dubla victore a grecilor trecu definitiv în mainile lor iniţiativa în războaiele cu perşii, oraşele ioniene se răsculară, alungandu-i pe perşi, insulele Chios, Lesbos şi Samos intrară în Liga panhelerica. Alte cateva bătălii purtate mai ales pe apă şi la mari intervale de timp (cele mai importante: în 467 î.e.n. la gurile rauhi Eurymedon, în sudul Asiei Mici, în 449 î.e.n., la Salamina de Cipru), încheiară definitiv războaiele medice, pacea lui Callias (împuternicitul atenian), din 449 î.e.n., consemnand independenţa oraşelor greceşti din Asia Mică, precum şi obligaţia perşilor de a nu-şi trimite ostile la mai puţin de trei zile de marş de malurile egeene.

Cea mai mare contribuţie la victoria grecilor a avut-o flota ateniană, al cărei autor a fost Temistocle. înţelegand că numai pe mare se va decido în confruntarea cu Imperiul persan, Temistocle, imediat după Salamina, chiar înlăturat din fruntea Atenei (îşi păstrase, totuşi, un loc în conducerea cetăţii), a fost inspiratorul şi realizatorul, în 477 î.e.n., al alianţei maritime panhelene, cunoscută ca Liga (sau Simahia) de la Delos(în insula Delos se afla, iniţial, tezaurul ligii şi se întrunea consiliul aliaţilor).

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---