Dotat cu asemenea calităţi, servind cea mai mare grupare politică şi, totodată, profesională (de interese economice), Temistocle ajunge, la numai 32 de ani, arhonte al cetăţii (493 î.e.n.), funcţie în care este reales şi în anul următor. îşi datora popularitatea şi originii sale modeste; tatăl său, Neocles, era negustor, de mică anvergură, iar mama sa era originară din Tracia (după alţii, din Caria). Legile soloniene îi dădeau depline drepturi de cetăţean, deoarece, cu toate că era metoc (pe jumătate străin de cetate), beneficia de dreptul naşterii în Atena (525 î.e.n.).

După bătălia de la Marathon, în pregătirea şi ducerea căreia concepţia partidei terestre învinsese, Temistocle reîncepu campania politică în favoarea partidei maritime. Ace asta i-a fost uşurată prin dispariţia celui mai redutabil adversar al său, Miltiade, care, purtand nimbul de cel mai de seamă marathonomah, eroul victoriei antipersane, ar fi avut, probabil, caştig de cauză în faţa Ecclesiei ateniene. Aşa că, în disputa cu partida terestră, Temistocle, bucurandu-se şi de faptul că la Marathon n-a fost spectator (făcuse parte din consiliul strategilor), reuşi să-l învingă pe Aristide, ce rămăsese principalul său adversar.

Şi evenimentele externe l-au slujit pe Temistocle, Intre acestea cele mai importante fiind pregătirile persane pentru războiul cu Grecia, ce puneau accent atat pe trupe terestre, cat şi pe flotă, precum şi rivalitatea maritimă creseîndă a Eginei. Obţinu, nu uşor, deoarece Aristide era şi el marathonomah, ostracizarea acestuia, în 482 î.e.n. De la Adunarea poporului (Ecclesia), smulse aprobarea ca veniturile minelor de argint de la Laurion, ce se împărţeau cetăţenilor, să fie afectate construirii unor corăbii de luptă. Deschizand şantierul naval în acest scop, Temistocle optă pentru cel mai modern vas al vremii: triera, cu toate că era mai dificil de construit decat mai vechea moneră.

Intens susţinut, şantierul atenian reuşi, în mai puţin de trei ani, să lanseze la apă 100 de triere noi. Flota ateniană devenise capabilă, datorită lui Temistocle, să se măsoare cu cea persană. Dar, pană la izbucnirea celui de al doilea război medic, în lumea greacă şi in cea persană se produseseră evenimente ce aveau să influenţeze hotărator cursul acestuia. Mai întai, prin moartea lui Darius, în anul 486 î.e.n., pregătirile persane de război fură sistate, urmaşul acestuia, Xerxes, avand de înfruntat răscoale însemnate în întinsul imperiu. De abia după reprimarea egiptenilor şi babilonienilor (încheiată în 483 î.e.n.), „Marele Rege" se putu consacra pregătirii unui război cu Grecia.

Răgazul, am văzut, a fost salutar cel puţin pentru Atena, Temistocle folosindu-l din plin în vederea întăririi forţei sale militare. Pe de altă parte, pentru prestigiul şi existenţa marelui său imperiu, Xerxes nu-şi putea permite o nouă înfringere şi, de aici, minuţiozitatea pregătirilor sale provocară teamă în toate polisurile greceşti. După ce s-a asigurat , prin mijlocirea diplomaţiei, contra unei intervenţii a Syracuzei,ce dispunea de însemnate forţe navale şi terestre, Xerxes obţinu aliaţi în lumea divizată greacă: Thessalia şi Beoţia, precum şi neutralitatea Argosulur. Chiar şi în cetăţile greceşti ce nu se plecaseră în faţa perşilor, Xerxes se putea sprijini pe ajutorul elementelor filopersane.

Pregătirile de marş şi militare propriu-zise fură, însă, colosale: pentru a nu avea surprize neplăcute in transferul flotei, cum se intim plase înaintea primului război medic, perşii au săpat, în istmul îngust ce uneşte capid stancos al Atonului cu continentul, un canal ce permise flotei să treacă, pe două rlnduri, în deplină siguranţă. Apoi, în vederea unui transfer rapid al întregii oştiri, din Asia Mică în Grecia continentală, perşii legară ţărmurile Helespontului (langă Abydos), cu două poduri de vase. Panica cuprinsese în întregime lumea greacă. Deşi ostilă democraţiei sclavagiste ateniene, Sparta, cealaltă forţă de mărimea întai a Greciei, se văzu nevoită să încheie o alianţă defensivă cu Atena.

Pentru a slăbi, totuşi, influenţa Atenei, Sparta obţinu, în toamna anului 481 î.e.n., conducerea ligii panhelenice, constituită, la iniţiativa ei, prin înţelegerea din Corint. Congresul corintic al polisurilor greceşti a hotărat ca, pe toată durata războiului cu perşii, să înceteze toate ostilităţile intergreceşti.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---