Cu toate că Persia arsacidă încă evolua spre apogeu, pe care-l va atinge in chiar timpul domniei lui Orodes al II-lea (57 — 37 i..e.n.), semnal decăderii erau evidente, măcar şi numai in modalitatea sucesiunii în fruntea puterii părţilor. Aceasta se realiza mai ales prin paricid, urmat de fratricid, unul, două, trei..., ce erau necesare.

Astfel, în 57 î.e.n., Phrates al III-lea este ucis de fiii săi şi, în lupta pentru putere, Mitridate al III-lea care se încoronează la Ctesiphon, comite o greşeală ce-i v fi fatală: îl lăsa în viaţă pe unul dintre fraţii săi, Orodes crezand că dacă-l ţine departe de Ctesiphon pericolul este jugulat, Orodes începe însă să devină in ochii părţilor virtuoşi de acolo, de pe platourile iraniene aride pe care subguvern a, modelul călăreţului part, adică un bărbat viguros, plin de smerenie şi iniţiat în misterele zeului Mitra, rezervat în viaţa socială, bun luptător, aparent indiferent fata de onoruri.

In plus, Mitridate al III-lea se sprijini, de la bun început şi fără echivoc, pe aristocraţia oraşelor din Mesopotamia, ceea ce nemulţumi, în mod hotărator, puternicele familii ale nobilimii parte. Una dintre acestea, cea mai puternică, condusă de Surena, care subguverna întreaga satrapie Parţia (Corasan din Iranul de astăzi), interveni energio în treburile dinastiei, îl ucise pe Mitridates al III-lea şi promovă în fruntea statului pe Orodes (57 î.e.n.). Venirea lui Orodes al II-lea în fruntea părţilor se petrecu într-un moment ce părea nefavorabil pe plan extern.

Roma, în ciuda, disputelor interne din jurul chestiunii puterii, se alia în pragul unei evoluţii calitative a statutului său de stat expansiv. Instaurarea triumviratului (Caesar, Pompei, Crassus) dădu stabilitatea necesară pentru ca legiunile Romei sa continue a impune cetatea eternă ca metropolă a Mediteranei. Singura zonă în care romanii nu obţinuseră în întregime succesele cerute de senat era Orientul Mijlociu, unde calărimea parta forma, pe Eufrat, un zid de fier. Triumvirii Asiei (avea repartizate parte din Siria şi parte din Asia Mică), M. Licinus Crassus, bazat pe cea mai puternică armată romană pe care o văzuse Orientul (şapte legiuni bine antrenate), hotărăşte, în 54 î.e.n., lichidarea opoziţiei parte. Parţii însă, dispuneau de cea mai bună călărime din epocă, pusă sub ordinele celui mai de seamă comandant de cavalerie al antichităţii. Surena.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 10 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---