Traian nu a neglijat nici unul din elementele ce ar fi putut contribui la succes în cele mai importante şi mai grele războaie ale sale - contra Daciei. Renumele ei şi al luptătorilor daco-geţi înspăimanta la Roma de mai bine de un secol şi jumătate, geţii fiind „Giganţii", „adevărate imagini ale lui Marte" (Ovidius, Ex ponto). Ca atare, Traian a pregătit o campanie temeinică. Imensul tăvălug roman era format din războinici căliţi în luptele nemiloase din nordul imperiului şi din arşiţa sudului. EI se prăvăli asupra Daciei în a doua jumătate a primăverii anului 101 (Traian plecă spre teatrul de operaţiuni la 25 martie 101) şi cuprindea cinci legiuni moesice, cinci legiuni de pe Rin, p atru legiuni pannonice, zece corpuri auxiliare din armata regulată, cohortele pretoriene, trupe neregulate constituite pe criterii etnice (sirieni, palmirieni, iberi, mauri, germani, iazigi, quazi, marcomani, sarmaţi) şi flota Dunării, în total 200 000 de luptători. în frunte cu Traian, principala coloană traversează Dunărea pe un pod dublu de vase construit la Led erata (azi Ramna, în Banat) şi înaintează cu prudenţă, metodic, prin întunecatele păduri ale Daciei atingand Berzobis (azi Berzovia), Aizizis (Pogoniş), Tibis-cum (Jupa). Aici se face joncţiunea cu cea de-a doua coloana,

care înaintase pe la Dierna (Orşova), pe văile Cernei şi ale Timişului. Vestitul „draco", stindardul şuierător (un balaur cu gură de lup) al geto-daeilor, nu se arătase încă, semn că regele Decenal îşi ţinea principalele forţe în adancul teritoriului, lăsand măcinarea coloanelor romane pe seama unor detaşamente răzleţe. Se afla în inferioritate numerică (circa 140 000 de luptători), pe care va încerca s-o compenseze cu impetuozitatea cu care luptau dacii, cu iscusinţa cu'care pedestrimea mînuia celebrele „falces Dacorum" (săbii curbate), arcurile, praştiile, cu mobilitatea câlărimii arcaşe, cu angajarea ina-micului în relieful abrupt ce urma după Tibiscum.

Se baza şi pe fortificaţii („munţi întăriţi cu ziduri", Dio Cassius, Istoria romană), pe cetăţile de la Dealul Bolii, Tilişca, Căpîlna, de pe drumurile de acces spre capitala Sarmizegetusa Regia şi, apoi, chiar în jurul acesteia (cetăţile de la Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Baniţa, Sarmizegetusa). Prima şi cea mai importantă bătălie are loc imediat după Tibiscum, pe Valea Bistrei, la Tapae (Porţile de Fier ale Transilvaniei), unde relieful abrupt al defileului nu-i permite lui Traian desfăşurarea largă a oştirii.

In bătălia de la Tapae, Traian obţine o victorie, dar cu pierderi considerabile. Decebal, care evitase angajarea hotărîtoare a oştirii sale, se retrage în ţinutul Haţegului, protejat de codri imenşi şi de vremea rea ce începuse. Traian, înţelegînd primejdia ce-l pandea, întrerupe campania după o urmărire nesemnificativă a dacilor, hotărît să ierneze pe loc şi să reia războiul în primăvara lui 102. Nu apreciase, însă, adevărata valoare militară a lui Decebal. Astfel, un corp de oaste geto-dac, împreună cu trupele de călăreţi înzăuaţi - cataphractari - ale sarmaţilor roxolani comandaţi de Susagus (Decebal primise ajutoare de la sarmaţi şi bastarni), trece Dunărea, se înfige adanc în teritoriul moesic, unde distruge chiar palatul lui M. Laberius Maximus şi angajează forţele romane din estul Moesiei Inferioare. Din fericire pentru romani, Dunărea nu îngheţă în acea iarnă si Traian poate coborî în fruntea trupelor pe fluviu cu flota moesică (în special cavalerie), cu ajutorul cărora călăreţii sarmaţi sînt scoşi din luptă.

Oştirea daco-getă, pedestră, care luptă şi în timpul nopţii (bătălia de la Nicopolis ad Istrum, a doua), este spulberată în cea de-a treia mare bătălie din Moesia, una din cele mai grele lupte ale războaielor dacice, la Adamclisi, victorie plătită de romani cu aproape patru mii de morţi, ale căror nume vor umple pereţii unui altar din vecinătatea monumentului „Tropaeum Traiani", înălţat pe locul luptei, în 109. (Monumentul este circular, cu diametrul de 39 m şi înălţimea de 38 m, placat cu metope de piatră avind săpate pe ele scene de luptă.) Răniţii romani erau atît de numeroşi încat chiar împăratul îşi sfîşie hainele pentru a bandaja răniţii. între timp, Decebal contraatacă în Haţeg, producînd pierderi însemnate oştirii romane din Transilvania, obligandu-l pe Traian să revină precipitat pe acest front.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---