Laboratorul clinic este cel mai solicitat din toate departamentele care furnizează analize medicale. Aici se examinează diferite produse ale bolnavilor pentru precizarea diagnosticului, sau ale persoanelor aparent sănătoase, in vederea depistării unor boli de largă răspândire. Aceste produse ale bolnavilor pentru precizarea diagnosticului, sau ale persoanelor aparent sănătoase, în vederea depistării unor boli de largă răspândire sunt foarte variate; unele se găsesc in mod normal la orice individ ca: sânge, urină, bilă, materii fecale, lichid cefalorahidian, iar la altele apar numai în stare de boală ca: spută, puroi, secreţii, lichid pleural, lichid peritoneal.

în produsele recoltate se efectuează o mare varietat e de analize pentru a studia fie diversele substanţe care intră în compoziţia lor, fie elementele figurate (celule, bacterii, paraziţi) pe care le conţin. Metodele folosite aparţin mai multor discipline ale ştiinţelor medicale: biochimie, hematologie, microbiologie (care cuprinde bacteriologie, parazitologie, micologie şi virusologie) şi mai recent şi imunologie. Din toate aceste discipline, laboratorul clinic a selecţionat metodele utile diagnosticului. In marile spitale şi policlinici, fiecare ramură de specialitate (biochimie, hematologie etc.) constituie astăzi o subunitate în cadrul laboratorului clinic.

Orice analiză făcută în laboratorul clinic începe cu recoltarea (prelevarea) produsului examinat. Acest prim timp este deosebit de important şi de efectuarea sa corectă depinde în marc măsură reuşita analizei. Aproximativ 1% din populatia Romaniei doneaza sange, potrivit datelor furnizate de Institutul National de Hematologie si Transfuziologie inregistrandu-se o scadere cu 7,5% pentru donarea de sange total si o crestere cu 43,5% pentru donarea prin procedura de afereza. In ultima vreme, numarul de donari a fost de 15 la 1.000 de locuitori, recoltandu-se 326.153 de unitati de sange total si 2.322 de afereze, acestea acoperind numai 50% din necesarul de sange. Cele mai multe solicitari au fost inregistrate in Bucuresti, care a solicitat 30% din cererea pe tara la concentrat eritrocitar, 35% la plasma si 50% pentru concentrat trombocitar. O modalitate de crestere a donarii de sange o constituie campaniile sustinute si continue.

Pentru recoltarea unora din produse este necesară şi participarea atentă a pacientului. Astfel, toate determinările cantitative în urină (glucoza, proteine ş.a.) se fac în urina din 24 de ore. In acest caz, pacientul trebuie să strângă într-un recipient maro toate emisiunile de urină în decurs de 24 de ore. Dacă nu este internat, trebuie să măsoare şi să noteze volumul total al urinei şi după omogenizarea conţinutului din recipient, să ducă o probă din conţinut la laborator.

Recoltarea sângelui se face în general dimineaţa pe nemâncate. Pentru analize care SE fac pentru studiul metabolismului lipidic însă, pacientul trebuie să respecte un post de 14 ore înainte de prelevarea probei de sânge.

Există analize pentru care pacientul este nevoit să ţină un regim special înainte de recoltarea produsului. Astfel, pentru cercetarea hemoragiilor oculte în materiile fecale, bolnavul trebuie să ţină timp de trei zile un regim lipsit de carne.

Prelevarea produselor în vederea unui examen bacteriologic necesită precauţii speciale de asepsie, pentru a nu contamina produsul cu germeni din mediul ambiant. Bolnavul trebuie să urmeze instrucţiunile primite de la personalul medical când se recoltează, cum ar fi urina pentru urocultură.

Rezultatele pe care le furnizează analizele făcute în laboratorul clinic se împart în două mari grupe: rezultate cifrice (ca ureea, glicemia, numărătoarea de leucocite, timpul de protrombină) şi rezultate descriptive, de cele mai multe ori imagini văzute la microscop, de interpretare subiectivă, dar foarte valoroase pentru stabilirea unor diagnostice. Analizele cifrice pot avea erori datorite reactivilor, aparaturii sau executării defectuoase a tehnicilor. Aceste erori se pot surprinde şi îngrădi, folosind zilnic controlul de calitate pentru fiecare metodă. Pe de altă parte, imaginile microscopice capătă reala lor valoare, dacă sunt interpretate cu pricepere de specialişti cu o calificare bună. Ele pot constitui informaţii hotărîtoare pentru precizarea unui diagnostic.

De exemplu, găsirea de bacili acido-alcoolo-rezistenţi (bacili Koch) în spută duce la diagnosticul de tuberculoză pulmonară, ouă de ascarid în fecale (ascaridioză), hematozoar palustru într-un frotiu de sânge (malarie), celule loucemice într-un frotiu de măduvă a oaselor (leucemie acută), celule tumorale într-o puncţie mamară (cancer de sin).

Deşi cifrele constituie o informaţie mai precisă decât imaginile, acestea din urmă au în general mai multă pondere pentru diagnostic, cu condiţia ca examinarea să fie corect făcută şi corect interpretată. 1 n aceasta constă, între altele, arta medicală.

Varietatea de analize efectuată astăzi in laboratorul clinic este foarte mare, numărul de tipuri de analize ridicându-se la câteva sute.

Produsul patologic, prin însăşi prezenţa lui, traduce o stare de boală. Examinarea lui atentă, folosind diferite metode ale laboratorului clinic, poate duce la clarificarea diagnosticului.

Pe produsele normale se fac cu mare frecvenţă unele analize uzuale, în vederea trierii bolnavilor pentru depistarea unor suferinţe. Analizele speciale se fac numai acolo unde tabloul clinic sugerează o anumită boală, care trebuie confirmată pe baza datelor de laborator.

Din analizele de triaj ale laboratorului clinic fac parte: hemograma, viteza de sedimentare, a hematiilor, timpul de coagulare, timpul de sângerare, timpul de protrombină, examenul sumar de urină, ureea, glicemia, testele de disproteinemie, serologia luesului.

flemograma sau tabloul sangvin constituie un grup de analize care aduc informaţii asupra elementelor figurate din sânge: hematii, leucocite, trombocito. Se face numărătoarea acestora, se examinează aspectul lor la microscop. In plus se face o dozare de hemoglobina, principalul constituent al hematiilor şi se determină hematocritul, care este proporţia globulelor roşii într-un volum de sânge.

Hemograma are rezultate anormale nu numai în boli de sânge ca anemii sau leucemii, dar şi în multe alte afecţiuni: infecţii, tumori, stări alergice, boli hepatice, boli renale, boli endocrine. Uneori hemograma, făcută ca analiză de triaj, arată anomalii care permit medicului clinician, printr-o corectă interpretare a rezultatelor, să depisteze boala care a determinat modificările tabloului sangvin. Valorile normale ale hemogramei variază în raport cu sexul şi vârsta.

sursa imaginii freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: laborator clinic, hemograma, sanatate

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---