Papa Alexandru al Vl-lea, însoţit de Cezar, se duse în ziua de 30 iunie la dineul pe care-l oferise în casa cardinalului Cornetto. în afară de cei doi şi de noii cardinali, mai luară parte şi cateva din cele mai renumite curtezane din Roma. Atmosfera părea destinsă şi oaspeţii se întreţineau în salcn ; Francois Floris, episcop de Elva. unul dintre cei nouă cardinali nou-numiţi, fiindu-i sete, trecu in sufragerie şi ceru unui servitor să-i toarne un pahar cu vin ; fără să aibă cea mai mică bănuială, îl goli dintr-o sorbitură şi, de abia făcu caţiva paşi îndreptandu-se către salonul unde se aflau ceilalţi, se prăbuşi la pămant, cuprins de nişte dureri atroce în abdomen.

O panică enormă se produse printre oaspeţi care, cuprinşi de spaimă, se uitau unii la ceilalţi, neştiind ce să creadă. Nu trebui mult şi aflară cauzele care provocaseră îmbolnăvirea nefericitului cardinal ; bineînţeles, dineul fu întrerupt.
Papa Alexandru al Vl-lea şi Cezar Borgia se retraseră în grabă, în vreme ce restul celor rămaşi se grăbiră să acorde ajutor celui otrăvit.

Doza pusă să fi fost prea puternică ? Căldura să-i fi agravat efectele ? Sunt întrbări rămase fără răspuns. Noul cardinal intră pe dată în agonie. De la început se bănui amestecul papei şi mai ales al fiului său, Cezar. Dar lucru! părea curios, intrucat se ştia că otrava familiei Borgia acţiona foarte lent şi cei care îi cădeau victimă îşi găseau moartea la mult timp după ce o ingeraseră.

Fu chemat în grabă un medic, care îi administra lin antidot şi-i puse apoi lipitori să-l sangereze ; totul fu în zadar şi se dovedi a fi fără nici un efect. Cardinalul Francois Floris muri în a patra zi, fără sâ-şi fi putut reveni şi fără să fi primit împărtăşania bisericii, cum se obişnuia în asemenea cazuri. Cei opt cardinali rămaseră tot timpul de veghe la căpătaiul muribundului murmurand, printre dinţi, blesteme la adresa nemernicului papă. Cardinalul Francois muri cu ochii deschişi, cu gura întredeschisă, chipul său exprimand oroare şi o spaimă de nedescris.

Abia îşi dădu sfarşitul şi la foarte scurt timp cadavrul acestuia intră în putrefacţie. Se făcu pămantiu. cu pete mari vinete şi se umflă ca şi cand ar fi fost mort de mai multe săptămani ; a luat un astfel de aspect, încat era cu lotul de nerecunoscut. Din nările şi urechile mortului se scurgea sange amestecat cu puroi. Dealtfel, încă de la începutul agoniei, corpul cardinalului degaja un miros insuportabil, încat cu greu s-a putut rămane în preajma lui. Înainte de a-şi da sfarşitul, toţi muşchii i se relaxară şi patul fu inundat de sînge stricat şi materii fecale. Cadavrul era realmente hidos. Nimeni nu- se încumeta să se atingă de acea grămadă de carne putredă şi plină de puroi. Nimeni nu se hotăra să-l aşeze în sicriu. Oamenii care se apropiau de el trebuiau să se îndepărteze în grabă, fiind sufocaţi de mirosul pestilenţial. în cele din urmă, se găsiră nişte hamali care consimţiră să-l ridice cu ajutorul unor franghii, cu care-l legară de cap şi de picioare şi-l transportară de la patul de suferinţă pană la groapă, unde tu aruncat, renunţîndu-se la sicriu. în timpul drumului, spectacolul depăşea orice imaginaţie şi o greaţă imensă îi cuprinse pe cei prezenţi atraşi de groaznica nenorocire : carnea se detaşa în bucăţi şi din cadavru se scurgea necontenit o dară de sînge descompus amestecat cu puroi.

Cezar Borgia, prin oamenii săi, răspandi vestea în tot oraşul că la dineul oferit în casa cardinalului Cornetto, cupa de vin otrăvit fusese destinată de către acesta nu cardinalului Francois Floris, ci papei Alexandru al Vl-lea. ,.La cateva zile de la această întamplare, servitorul care turnase otrava, fu găsit într-una din dimineţi pe una din străzile dosnice ale Romei, străpuns de zeci de lovituri de spadă."
Este de reţinut faptul că înşişi creatorii otrăvii familiei Borgia, papa Alexandru al Vl-lea şi Cezar, au căzut victime, datorită unei întamplări. Acest lucru s-a produs atunci cand aceştia, urmărind să suprime un alt cardinal anume Cornetto, din greşeală s-a oferit papei şi lui Cezar vinul fatal din sticla destinată lui Cornetto. Alexandni şi Cezar au cunoscut la randul lor suferinţele de nedescris pe care de-a lungul anilor le răspandiseră în jur, cand îşi omorau victimele.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---