Ochiul reprezinta organul vederii, situat in cavitatea orbitara. Este format din globul ocular cu nervul optic si dintr-o serie de anexe. Globul ocular este de forma sferica si are trei invelisuri, invelisul exterior este format din tesut fibros dens si are rolul de a apara ochiul.

Acest invelis de culoare alba poarta numele de sclerotica. In partea anterioara a ochiului, sclerotica devine transparenta pentru razele de lumina si poarta numele de cornee.

Corneea nu are vase sanguine, in schimb este bogat inervata. Imediat sub sclerotica se afla invelisul vascular. Acesta se imparte in trei portiuni:

a) portiunea cea mai mare, situata posterior, numita coroida;

b) anterior, coroida se continua cu corpul ciliar, care la randul lui se continua cu irisul;

c) irisul este forma t din fibre musculare netede, unele circulare si altele radiare,

Aceste fibre musculare au drept scop sa mareasca sau sa micsoreze un orificiu situat in centrul irisului, numit pupila.

La iris se gaseste si un pigment care da o culoare caracteristica irisului: negru, albastru, caprui. Corpul ciliar contine si el muschi, care pot relaxa sau intinde aparatul ligamentar al cristalinului.

Cristalinul are forma unei lentile biconvexe si este situat inapoia irisului, acoperind complet pupila. Cristalinul este complet transparent si are rolul de a strange intr-un manunchi razele luminoase ce vin din afara.

Intre cornee si cristalin se afla camera anterioara a ochiului. Camera anterioara este plina de un lichid transparent incolor; in spatele cristalinului se afla camera posterioara a ochiului, care este mult mai mare decat cea anterioara.

Camera posterioara este captusita pe dinauntru de o a treia membrana a ochiului, numita retina.

Retina este aparatul nervos receptor al ochiului. Ea este formata din numeroase celule nervoase, care sunt sensibile la lumina si se prezinta sub doua forme:

unele au prelungiri care seamana cu un con (celule cu con), iar altele poseda prelungiri in forma de bastonase (celule cu bastonase).

Sub stratul de celule cu conuri si celule cu bastonase se mai gasesc doua straturi de celule, legate prin prelungirile lor cu celulele din stratul superficial. Prelungirile celulelor din stratul cel mai profund formeaza nervul optic, care constituie perechea a II-a de nervi cranieni.

Pe suprafata retinei se disting doua regiuni cu caractere speciale: prima, este locul de unde se desprinde nervul optic, pata alba. In aceasta regiune nu se gasesc celule cu conuri si cu bastonase; aceasta portiune de retina, neavand elemente receptoare, nu este sensibila la lumina.

De aceea se mai numeste si pata oarba. A doua, asa-numita pata galbena, se afla cu cativa milimetri lateral de pata oarba. Ea este situata chiar in fata pupilei. La nivelul petei galbene, retina este mai subtire si are cel mai mare numar de celule cu conuri si bastonase.

In acest sector limitat al retinei, se obtine cea mai clara si mai neta imagine a obiectului vazut. Camera posterioara, cuprinsa intre fata posterioara a cristalinului si retina, este umpluta de corpul vitros.

Aceasta are un aspect gelatinos si transparent. Raza de lumina inainte de a patrunde pana la retina trebuie sa treaca prin urmatoarele medii transparente ale ochiului: corneea, umoarea camerei anterioare, cristalinul si corpul vitros.

Anexele ochiului sunt formate dintr-o serie de organe, care apara si misca globul ocular. Anexele cu rol de aparare sunt:

a) sprancenele sunt formate din fire de par asezate deasupra orbitelor si opresc ca sudoarea de pe frunte sa se scurga in ochi si sa impiedice astfel vederea;

b) pleoapele sunt situate inaintea globului ocular, pentru fiecare ochi o pleoapa superioara si una inferioara. Inchizandu-se, pleoapele acopera complet globul ocular;

c) pe marginile pleoapelor sunt implantate fire de par, care alcatuiesc genele, intre care se gasesc orificiile glandelor Meibomius, a caror inflamatie produce „ulciorul". Fata interna a pleoapelor este captusita de o mucoasa numita conjunctiva, ce se rasfrange si pe fata anterioara a globului ocular, formand deasupra si dedesubtul globului cate un fund de sac, numit sacul conjunctival superior si inferior.

Pleoapele protejeaza ochiul de particulele de praf, de uscare si de razele puternice de lumina. Aparatul lacrimal este constituit din glanda lacrimala si caile lacrimale prin care se elimina in afara, lichidul lacrimal. Glanda lacrimala este situata in unghiul superior si extern al orbitei.

De aici, lichidul lacrimal printr-o serie de mici canale excretoare patrunde in sacul conjunctival si umezeste suprafata conjunctivei. Lacrimile se aduna in sacul lacrimal, de unde, prin canalul lacrimal se scurg in nas.

Lacrimile sunt un lichid incolor, limpede, care spala in permanenta suprafata externa a ochiului. Ele contin substante ce apara ochiul de infectie, umezind si mucoasa nazala.

Dintre elementele de protectie a ochiului mai fac parte: peretii ososi ai orbitei si tesutul osos care captuseste orbita.

Globul ocular este actionat de sase muschi, dintre care patru muschi drepti si doi muschi oblici ce misca ochiul in toate directiile si sunt inervati de nervii cranieni III, IV si VI.

---

Tag-uri: ochi, nervi cranieni, nervul optic

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---