Cercetarea fenomenului religios ocupa un loc cu totul aparte in multe domenii ale stiintelor sociale , care-si propun sa studieze cu mijloace specifice multiple aspecte legate de credinta , de locul sacru in constiinta individuala si sociala, precum si impactul pe care fenomenul religios il are asupra diferitelor laturi ale vietii sociale.

Abordarea teoretica a problematicii legate de religiozitate presupune o serie de precizari si delimitari privind conceptul de “Dumnezeu “ , “ Credinta “ , “ Religie “ , “Biserica” , pe de o parte , precum si referitoare la notiunile de “credinta religioasa “, “ traire “ , “ sentimente “ si “ comportament religios “ – pe de alta parte .

Conform invat aturii de credinta a Bisericii noastre , “religia este raportul liber si constient al omului cu dumnezeu , care se traduce in suflet prin sentiment religios , iar in afara , prin morala si cult”. Legatura libera si constienta a omului cu Dumnezeu , imbraca doua aspecte : cunoasterea si adorarea lui Dumnezeu .

Lucrarea lui Dumnezeu in Hristos de indreptare a omului , este aceea de miscare a inimiii prin caldura harului dumnezeiesc: “ El sapa la radacina pomului acolo unde se strecurase moartea , il uda ,ii pune ingrasaminte si asteapta roade “ ( Luca 13,8-9 ) , adica faptele cele bune , care prin har vor izvori din inima ca dintr-o fantana cu apa vie a recunostintei.

Educatia religioasa este una din problemele de substanta ale societatii in general si ale politicii educationale in special . Tineretul este deosebit de sensibil fata de lucruri care sunt impuse din afara si tot asa de sensibili la lucrurile care vin din interior , din inima.

Educatia religioasa trebuie sa inceapa inca din copilarie deoarece copilul poate fi mai influentat religios – moral cand este mic decat mai tarziu. Deprinderile bune , formate in copilarie , raman uneori valabile pentru intraga viata .

Actiunea de initiere in taina vietii crestine , de formare a personalitatii religioase “ dupa chipul lui Hristos “ se face si in cadrul invatamantului religios , urmarindu-se informarea si formarea elevilor in vederea atingerii idealului vietii de crestin. Dar personalitatea crestina a elevilor trebuie sa imbrace cateva trasaturi ca : libertatea , vointa ( ce se manifesta in chemarile , exigentele si incercarile vietii ) si sentimental ca element social –divin.

Instruirea religioasa duce la cultura religioasa , care nu este acelasi lucru cu cultura crestina . Toata lumea invata si reuseste sa cunoasca mai mult sau mai putin o doctrina . Dar nu toata lumea pune in practica trairea crestina .
Constatam astazi o criza morala in societate. Una e sa fii crestin cu numele , alta sa fii practicant. Pe elevi cine sa-i invete religia? Familia , care nici ea nu a invatat religia? Sa-i invete mass- media ? Ar fi un nou sens. Sa invete de la Biserica ? Dar cati elevi vin astazi la Biserica? A mai ramas scoala . desi religia se invata in scoala , ea nu se invata ca orice obiect.

Religia se invata prin armonizarea vietii fizice a elevului , in acord cu cea spirituala , aceasta ajutandu-l sa le puna la suflet si sa le practice in viata .
Deci, pe langa metodele de predare – invatare folosite , trebuie sa cultivam predispozitia religioasa si prin alte forme de manifestare, care apoi sa se exteriorizeze prin sentimentul religios si sa se concretizeze printr-o serie de acte si atitudini morale , rituri, ceremonii si practici religioase .
Manifestarile cultural religioase – printre care si serbarile scolare antreneaza de fiecare data un numar foarte mare de elevi. Ele conduc la promovarea unui inalt nivel de dezvoltare a personalitatii religios morale. De obicei ele se realizeaza complementar cu activitatile punandu-se accent intr-o mai mare masura pe latura exterioara si expresiva a acestora , pe dezvoltarea vietii afective si formarea unor impresii personale fata de personaj , de perioada istorica si geografica a actiunii pe care o interpreteaza . Eficienta si atractivitatea acestor serbari depind de ingeniozitatea fiecarui profesor. Daca vom tine cont de particularitatile de varsta ale elevilor , de aptitudinile si posibilitatile de interpretare a personajului , daca vom sti sa transmitem cum se cuvine teoria legata de ceea ce vrem sa puna elevii in scena , rezultatele vor fi de durata si cu eficienta mai mare.

Daca vom sti sa cultivam predispozitia religioasa a elevilor pentru a o exterioriza prin sentimentul religios si sa se concretizeze printr-o seama de acte si atitudini morale vom reusi sa pastram pe mai departe credinta prin elevii nostri. Daca in cadrul orelor de religie vom scoate in evidenta faptele morale a personajelor , pe care elevii le vor interpreta in serbari , atunci acestia prin repetitii se vor desprinde si le vor pune in practica in comportamentul lor religios moral . Astfel stim ca in fiecare familie in perioada Pastelui si a Craciunului , conform traditiei se canta tot felul de colinde si cantari referitoare la viata si activitatea lui Hristos antrenandu-i pana si pe cei mai mici copii , apoi in gradinita si scoala aceste forme de manifestare religioasa primind o importanta deosebita prin deprindere , acesti copii le vor transmite generatiilor urmatoare.

Colindele – versuri cantata -reprezinta o predica orala , o cateheza transmisa din om in om si in special , transmisa prin copii pana in zilele noastre. Copiii inteleg mesajul , le iubesc , sunt emotionati , isi sadesc si intaresc credinta in Dumnezeu .

Colindele in cadrul serbarilor scolare ne infatiseaza imensa bucurie a elevilor de a transmite mesasjul Nasterii Domnului . Apoi formand cete de colindatori , merg la ferestre si intreaba : Primiti colindatorii ? Aceasta intrebare isi are rostul ei , deoarece atunci cand ceata este primita in casa , gazda incuvinteaza ca primeste invatatura despre Iisus Hristos , Cel ce se naste pe pamant. Deci prin urmare , colindatorii isi indeplinesc misiunea de propovaduitori ai credintei.

Asa cum vorbim de inaintasii nostri cu mandrie si respect , despre eclavia lor , asa se va vorbi si despre noi ca pastratori si continuatori ai credintei prin aceste forme de manifestare culturala .

Se stie ca mesajul colindelor se transmite prin versuri , dar in mod special prin melodie . Cuvintele sunt menite sa se adreseze mintii, intelegerii noastre iar melodia se adreseaza inimii noastre. Pe de alta parte ne lumineaza mintea , pe de alta parte ne impresioneaza inima refacandu-se legatura inima-minte . Cuvintele cantate se tin minte mai usor si asociate cu melodia , parca vin de la sine . La stramosi era obiceiul ca invataturile sfinte sa se transmita prin cantare .

Asa se angajeaza intreaga noastra fiinta in primirea invataturii care aduce armonie in sufletele noastre. Acolo unde este armonie, se instaleaza binele , se instaleaza Dumnezeu , pentru ca Dumnezeu este binele. Trezirea interesului religios prin aceste serbari duce la crearea unei atmosfere de cercetare , de munca colectiva , de legaturi sociale si chiar o atmosfera de voiosie si buna intelegere intre elevi .

Daca vor fi antrenati si pregatiti cat mai multi elevi in realizarea unei serbari le dam de inteles ca pot fi utili , ca interventiile efective la pregatirea acestora vor crea legaturi de prietenie si ajutor intre ei.

Ceea ce trebuie sa mentionam in special , este faptul ca educatia moral –religioasa este o misiune deosebit de grea . In fiecare zi trebuie sa ne gandim ca samanta pe care o sadim in sufletele lor trebuie sa incolteasca pentru a deveni mai buni , mai iubitori fata de Dumnezeu si fata de aproapele lor.

Profesorului ii revine aceasta nobila misiune "de a fi lucrator impreuna cu Dumnezeu pentru formarea sufletelor elevilor". Un sacrificiu mare pentru a scoate la iveala frumusetea sufletului.

Va invitam pe forumul FamousWhy dedicat Religiei.

_{sursa imaginii : alenkasprintables.com}

---

Tag-uri: instruire, religie, scoala, educare, dumnezeu, biserica, credinta

---

Categorie: Viata Religioasa  - ( Viata Religioasa - Archiva)

Data Adaugarii: 24 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---