Odată constatată prezenţa semnelor psihice, medicul va încerca încadrarea afecţiunii într-o anumită stare psihopatologică.

Un sindrom nevrotic este recunoscut prin prezenţa pe prim plan a anxietăţii, asociată uneori cu elemente de tip fobie sau obsesional. Alcoolul constituie în acest caz o automedicaţie de obicei solitară, anxiolitică şi o inhibiţie a reacţiilor comportamentale obişnuite. Se va încerca obţinerea „înţărcării", care se însoţeşte de prescrierea de anxiolitice şi de psihoterapie destinată să elibereze pacientul de inhibiţiile sale.

O afecţiune de intensitate psihotică va fi evocată de prezenţa ideilor delirante şi eventual a tulburărilor de conştiinţă, a lipsei integrităţii personalităţii şi o alterare gravă a contactel or sociale. Alcoolismul marchează de multe ori perceperea subiectivă a acestor tulburări. Tratamentul stărilor psihotice necesită neuroleptice şi necondiţionat, supraveghere de către specialist.

O restructurare dizarmonică a personalităţii (de tip psihopatie) se caracterizează printr-un dezechilibru al conduitelor, o instabilitate caracterială (irascibilitate, crize de furie, trecere bruscă de la o stare afectivă la alta) egocentrism, atitudini iresponsabile, scăderea simţului moral.

Întreaga existenţă este organizată în jurul băuturii, pacientul construindu-şi un sistem de alibiuri şi raţionamente, de agresivitate şi culpabilitate, de eforturi nefinalizate în reuşită.

Acest tip de alcoolism este frecvent asociat cu acte antisociale sau cu politoxicomanie. Resursele terapeutice ale acestor bolnavi sunt slabe. Medicamentele neuroleptice şi sedative scad într-o oarecare măsură impulsivitatea şi anxietatea. O susţinere psiho- şi socioterapică este de dorit, dar din păcate nu este totdeauna realizabilă.

În psihiatrie este descrisă şi forma de alcoolism numită dipsomanie, care constă în consumul excesiv intermitent în crize scurte de câteva ore sau zile, în care subiectul „absoarbe", fără nici o alegere, tot ce se găseşte în calea sa, sub o formă sau alta, de băutură alcoolică; totul se termină de obicei prin comă alcoolică. Subiectul are între crize o mare repulsie faţă de alcool, resimţindu-şi intens culpabilitatea.

Mai există şi situaţia aparte, a alcoolicilor depresivi. Ne vom interesa mai ales de cauza beţiilor, dacă depresiunea are evoluţie discontinuă, poate să fie endogenă sau o psihoză maniacodepresivă, cu alternanţe de faze de excitaţie cu faze depresive.

Alcoolul serveşte în acest caz ca automedicaţie, dar antrenează secundar o stare depresivă. Medicamentele antidepresive dau uneori rezultate bune în aceste situaţii.

Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: bautura, medic, sevraj

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 20 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---