Ce este grupul ? Formează rockerii, care ascultă împreună muzică pe un stadion, un grup? Dar elevii dintr-o clasă? Dar membrii unei comunităţi religioase? Familia este un grup?
Există mari diferenţe între grupuri în privinţa gradului lor de coeziune. Sunt grupuri unite, „toţi ca unul", aşa cum sunt grupuri dezbinate sau, altele, cu relaţii interpersonale foarte reduse între membrii săi.

Încă demult s-a constatat că atleţii sau cicliştii care aleargă într-o competiţie singuri, numai „ contra cronometru " , obţin rezultate mai slabe decât atunci când se întrec şi cu alţi competitori, nu numai cu minutele. În numeroase situaţii sunt utilizaţi oameni specializaţi în a alerga numai o parte a cursei, pentru a trage în „ plasă " pe atleţii de la care se aşteaptă un rezultat bun. Se dovedeşte astfel că prezenţa mai multor nlcrgători naşte şi dezvoltă instinctul pentru competiţie, ceea cc conduce la o creştere a energiei nervoase şi, în consecinţă, la o îmbunătăţire a performanţei.

Această situaţie nu este valabilă întotdeauna. Nu în orice fel de activitate prezenţa unui singur competitor sau a mai multora, conduce automat la o creştere a performanţei. Sunt cazuri în care o activitate desfăşurată în prezenţa altora va avea rezultate mai slabe decât dacă am realizat-o de unul singur.
Aşadar, prezenţa altor persoane atunci când realizăm o activitate ne influenţează randamentul, în sens pozitiv sau în sens negativ, în funcţie de natura sarcinii pe care o avem de realizat. Astfel, s-a constatat că eficienţa în realizarea unor sarcini mai simple creşte, de regulă, în prezenţa altor persoane, dar scade atunci când sarcina de realizat este mai complexă.

O altă precizare care trebuie făcută ar fi că simpla prezenţă a altor persoane nu ar fi, prin ea însăşi, suficientă în influenţarea performanţei. „Ceilalţi " trebuie să fie sau coparticipanţi sau evaluatori, cap.abili să judece, să emită aprecieri pozitive sau negative. Numai astfel se poate spune că „ prezenţa " altora influenţează în mod real performanţa.

In prima parte a acestui capitol am arătat cum prezenţa altora alături de noi ne poate îmbunătăţi reuşita. în situaţiile menţionate, sarcinile erau cunoscute şi individualizate riguros. Dar nu întotdeauna individualizarea sarcinilor având drept scop realizarea unei activităţi în grup este realizată. Fie că nu se vrea, fie că nu se poate. Cercetăriîe psihosociologilor americani au evidenţiat că în aceste situaţii de nediferenţiere a gradului în care fiecare îşi aduce contribuţia la realizarea unui obiectiv fixat pentru grup, membrii grupului devin relaxaţi şi apare drept consecinţă imediată o reducere a randamentului individual. Această „ relaxare " se constituie ca o ameninţar la adresa productivităţii grupului şi societăţii căreia acesta aparţine.

Relaxarea sau, mai bine zis, trândăveala, poate considerată o adevărată boală socială, dacă de ea suferă grupuri numeroase ale societăţii. Dar „ boala " poate fi vindecat numai dacă persoanele care alcătuiesc grupul sunt făcute să în teleagă că au, fiecare, o contribuţie ce poate fi identificată Oamenii nu vor mai lenevi dacă vor înţelege că efortul fiecăruia este indispensabil pentru realizarea obiectivelor grupului, iar măsura acestui efort se materializează într-o împlinire personală .
Iată cum prezenţa altora alături de noi, dacă sarcinile nu sunt suficient de individualizate, poate frâna reuşita. Această situaţie a fost caracteristică colectivismului socialist şi a constituit un factor psihosocial important, ce a „gripat " mecanismele economice de tip comunist.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 12 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---