Aparatul digestiv realizează digestia. Prin digestie se înţelege ansamblul transformărilor fizice şi chimice suferite de alimente de la ingestie până la absorbţie. Pe calea digestiei are loc scindarea substanţelor nutritive din alimente (ozide, grăsimi neutre şi protide) în substanţe simple care pot fi absorbite şi asimilate de către organism.

Aparatul digestiv este format din tubul digestiv şi glandele anexe. In alcătuirea tubului sau tractusului digestiv intră gura, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subţire şi intestinul gros. Glandele anexe sunt : glandele salivare, ficatul şi pancreasul. Tubul digestiv este adaptat funcţiilor de transport, digestie şi absorbţie a alimentelor.

Gura sau cavitatea bucal� �ƒ are o formă ovoidă, cu extremitatea cea mare înainte . Anterior comunică cu exteriorul prin orificiul bucal, iar posterior cu faringele prin istmul faringian. Cavitatea bucală este împărÅ£ită de arcadele dentare în două părÅ£i : vestibulul gurii, situat între buze-obraji ÅŸi arcade dentare-dinÅ£i, ÅŸi cavitatea bucală propriu-zisă, situată la interior de arcadele dentare ÅŸi conÅ£inând limba. Buzele au rol în prehensia alimentelor, la supt, ajută masticaÅ£ia, la articularea consoanelor labiale ÅŸi la sensibilitatea gustativă pentru gustul acru. Gura propriu-zisă posedă un perete inferior moale, acoperit de limbă, numit planÅŸeul bucal, un perete anterolateral reprezentat prin arcadele dentare, gingii ÅŸi dinÅ£i, un perete superior, numit bolta palatului, format de apofizele palatine ale maxilarelor superioare ÅŸi de oasele palatine, continuat cu un perete posterior, incomplet, alcătuit în partea superioară din vălul palatului, iar în cea inferioară din stalpii amigdalieni.

Vălul palatului este o formaţiune musculo-membranoasă, acoperită posterior de mucoasa faringiană, iar anterior de cea bucală. Are o prelungire situată pe mijlocul marginii sale libere, numită omuşor sau luetă. De la extremităţile laterale ale vălului palatului pornesc în jos, de fiecare parte, câte doi stalpi musculoşi amigdalieni, între care se găseşte câte o formaţiune ganglionară limfatică numită amigdală. Marginea liberă a vălului palatului, stalpii amigdalieni anteriori şi baza limbii circumscriu istmul faringian. Cavitatea bucală este tapetată cu mucoasa bucală alcătuită dintr-un epiteliu stratificat pavimentos, necheratinizat şi dintr-un corion cu glande.

Dinţii sunt organe dure, cu rădăcina implantată în alveolele dentare. Ei se dezvoltă pe seama unor muguri dentari de origine ectodermică. Fiecare dinte este alcătuit dintr-o porţiune liberă, numită coroană, dintr-o rădăcină şi dintr-o porţiune intermediară, numită col . există copii care se nasc cu un dinte sau alţi copii cărora nu le cresc dinţii până la vărsta de 18 luni. Incisivii centrali din partea de jos a gurii sunt primii doi dinţi care apar. Cei 8 dinţi din faţă (4 de sus şi 4 de jos) poartă numele de incisivi şi rolul lor este de a ajuta copilul să sfărâmiţeze mâncarea. După aproximativ o lună de zile, bebeluşului îi cresc cei 2 incisivi de sus, care sunt urmaţi de cealaltă pereche de incisivi la un interval de o lună. Aşadar, la sfârşitul primului an de viaţă, copilul are 6 dinţi: 4 incisivi situaţi în partea de sus a gurii şi 2 incisivi jos. Cel mai important lucru in ceea ce priveste dintii de lapte este ca ei sa fie pastrati pana sunt pierduti in mod natural. Dentitia primara serveste unor functii extenm de importante. In primul rand, ei ajuta la pastrarea unei alimentatii sanatoase, permitand copilului sa mestece adecvat. Tot dentitia de lapte ajuta la vorbire - atunci cand copilul va invata sa vorbeasca, acesti dinti sunt cei care vor ajuta la pronuntarea corecta a cuvintelor. De asemenea, aspectul estetic conteaza foarte mult pentru un copil - iar dintii il vor ajuta sa isi creeze o parere buna despre sine.

Există patru tipuri de dinţi : incisivi, canini, premolari şi molari . Incisivii au coroana lăţită şi ascuţită şi rolul in a tăia alimentele ; caninii au coroana alungită şi ascuţită şi rolul de a sfaşia alimentele. Premolarii au coroana lăţită, această posedă doi tuberculi numiţi cuspide şi au rolul de a strivi alimentele. Molarii au coroana lăţită, aceasta posedă 4—5 cuspide, au 2—4 rădăcini şi rolul de a măcina alimentele. Numărul şi dispoziţia diferitelor categorii de dinţi în alveolele maxilarelor superioare (MS) şi în ale celui inferior (MI) de o parte şi de alta a planului sagital median (m) la adult este următoarea :

MS=Ms—Pmî—Ci—h h—Ci—Pmi—

MI=M3—Pm2—Ci—h h—Ci—Pm2—Mz

În cazul dentiţiei de lapte, lipsind molarii, există numai 20 de dinţi. Copilul se naşte fără dinţi. In aproximativ primii doi ani de viaţă se completează dentiţia de lapte. La 7 ani, den-tiţia de lapte începe să fie înlocuită cu cea definitivă.
Pe o secţiune longitudinală, într-un dinte, se observă existenţa unei cavităţi centrale — camera pulpară — şi o zonă dură periferică. Camera pulpară se deschide către fundul alveolei printr-un canal central şi conţine pulpa dintelui. Pulpa este alcătuită din ţesut conjunctiv în care se găsesc vase sanguine, terminaţii senzitive ale trigemenului, iar către zona dură periferică un rand de celule, numite odontoblaste, echivalente osteoblastelor. Zona dură periferică este alcătuită din dentină, acoperită în regiunea coroanei de smalţul dintelui, acoperit, la randul său, de cuticula dintelui.

Dentina este secretată de odontoblaste şi este alcătuită în proporţie de 30% dintr-o substanţă proteică — oseina şi 70% din săruri de calciu. Smalţul are o grosime de sub 1 mm, este format din celule turtite, cu o mineralizare de 95%, fiind cel mai dur ţesut din organism. Cuticula are o grosime de un micron şi reprezintă un rest al epiteliului care a generat smalţul.

In zona rădăcinii dintelui, în loc de smalţ există un cement, substanţă dură, calcificată, asemănătoare osului, secretată de celule similare osteoblastelor, numite cementoblaste. Prin intermediul cementului se realizează fixarea dinţilor în alveole.

Limba este un organ musculo-membranos mobil, de formă conică, cu rol principal în masticaţie, la supt şi în deglutiţie, cu rol de organ gustativ şi în fonaţie. Ea prezintă un corp şi o rădăcină. Rădăcina, fixată de cartilajul hioid şi de mandibulă, este orientată spre faringe. Limita dintre corp şi rădăcină este marcată pe faţa superioară de şanţul terminal situat înapoia V-ului lingual format din papilele calciforme. Mucoasa linguală (identică celei bucale) prezintă papile calciforme, fungiforme, filiforme şi foliate.

Glandele salivare sunt de două feluri : glande salivare mici situate în mucoasa bucală şi linguală şi glande salivare mari reprezentate prin : două glande parotide, două submaxilare (submandibulare) şi două sublinguale. Glandele parotide sunt situate înapoia ramurii ascendente a mandibulei, sub conductul auditiv extern şi sunt alcătuite din acini seroşi. Produsul secretat de acini este colectat prin canalicule în canalul lui Stenon care se deschide în vestibulul gurii la nivelul celui de-al doilea molar superior.

Glandele submaxilare au forma unei potcoave, sunt aşezate în planşeul gurii într-o lojă situată aproape de faţa internă a unghiului mandibulei şi alcătuite din acini micşti şi din acini seroşi. De la fiecare glandă porneşte câte un canal Wharton care se deschide în gură de o parte şi de alta a fraului limbii. Glandele sublinguale, situate pe planşeul gurii sub limbă, sunt acoperite de mucoasă şi reprezentate prin două grupe de formaţiuni glandulare, alcătuite din acini mucoşi, acini micşti şi rari acini seroşi. Fiecare grup îşi varsă produsul de secreţie prin câte un canal Bartholin care se deschide în gură, împreună cu canalul lui Wharton, de aceeaşi parte, şi prin mai multe canalicule ale lui Rivinius. Glandele salivare secretă saliva.
Saliva este secretată în permanenţă de către glandele salivare, dar adaptarea cantitativă şi calitativă a salivei la necesităţile de moment ale organismului se face pe seama unor reflexe condiţionate şi necondiţionate. Vederea şi mirosul alimentelor intensifică secreţia salivară pe cale reflexă condiţionată, iar contactul alimentelor cu receptorii gustativi determină intensificarea secreţiei salivare şi adaptarea ei calitativă la specificul alimentelor respective pe seama unor reflexe necondiţionate.

O hrană uscată, nefăramicioasă, provoacă secreţia unei salive apoase, iar o hrană uscată şi sfăramicioasă provoacă secreţia unei salive mucoase. Impulsurile nervoase pornesc de la receptorii bucali prin fibre senzitive ale nervilor cranieni V, VII, IX şi X către centrii salivari situaţi în protuberanta inelară şi bulb . De la nucleul salivar superior (parasimpatic), din protuberantă, pornesc impulsuri stimulatoare prin fibrele parasimpatice ale nervului VII către glandele submaxilare şi sublinguale, iar de la nucleul salivar inferior (parasimpatic), situat în bulb, pornesc impulsuri nervoase stimulatoare la parotide, pe calea fibrelor parasimpatice ale nervului IX .

Acinii glandelor salivare posedă şi o inervaţie simpatică stimulatoare din ganglionul cervical superior. Impulsurile nervoase, venite din măduva toracală la vasele sanguine ale glandelor salivare pe calea unor fibre simpatice, influenţează prin vasoconstricţie reducerea secreţiei salivare. Pe această cale are loc reducerea puternică a salivaţiei în cursul unor emoţii.

Saliva este un lichid incolor, opalescent, filant. Cantitatea secretată de un adult în 24 de ore este de circa 1 000 cm3. Are un ph uşor acid între mese şi uşor alcalin în cursul masticaţiei. Saliva conţine 99,4% apă şi 0,6% reziduu uscat. Dintre substanţele care alcătuiesc reziduul uscat mai importante sunt : mucina şi enzimele, amilaza şi maltaza salivara. Parotidele produc o salivă limpede, apoasă, săracă în mucină şi bogată în enzime. Sublingualele secretă o salivă mucoasă, săracă în enzime.

Submaxilarele secretă salivă mixtă. Saliva întreţine umiditatea mucoasei bucale, contribuie la digestia bucală, face posibilă recepţia gustativă şi are rol igienic. La componenta mecanică a digestiei bucale contribuie prin umectarea şi muierea alimentelor uscate şi prin unirea particulelor alimentare în boluri cu ajutorul mucinei. La componenta chimică a digestiei bucale saliva contribuie prin puterea ei zaharifiantă, datorită amilazei şi maltazei pe care le conţine.

Saliva face posibilă recepţia gustativă prin solubilizarea unor alimente, deoarece alimentele sunt capabile numai în soluţie să excite receptorii gustativi. Rolul igienic al salivei constă în capacitatea ei antibiotică şi în aceea că spală în permanenţă gura de resturile alimentelor, contribuind astfel la reducerea posibilităţilor de fermentaţie, inclusiv la reducerea florei microbiene din gură.

Digestia bucală cuprinde totalitatea transformărilor suferite de hrană în gură. Alimentele sunt apucate cu ajutorul buzelor, iar apoi suferă digestia bucală, constand în modificări fizice şi biochimice.

Modificările fizice sunt : umectarea şi muierea alimentelor de către salivă, sfăramarea lor cu ajutorul dinţilor şi formarea bolului alimentar cu ajutorul mucinei salivare, datorită mişcărilor limbii. La masticaţie concură muşchii masticatori ce mişcă maxilarul inferior, dinţii care astfel se apropie şi se depărtează succesiv, realizand de fapt masticaţia şi limba care dirijează între dinţi alimentele încă incomplet mestecate. Prehensia şi masticaţia se realizează în mod reflex. Alimentele declanşează reflexe necondiţionate de prehensie şi de masticaţie prin contactul cu buzele, cu dinţii şi cu limba. Posibilitatea declanşării şi dirijării voite a masticaţiei se explică prin existenţa unui control cortical asupra centrului masticator din trunchiul cerebral.

Digestia bucală chimică constă în descompunerea amidonului în maltoză sub acţiunea amilazei salivare şi a maltozei în glucoza, sub acţiunea maltazei salivare. Enzimele salivare acţionează în continuare în interiorul bolului alimentar şi după ce acesta ajunge în stomac, până când este pătruns de sucul gastric. Acesta fiind foarte acid, opreşte activitatea enzimelor salivare.

sursa imaginii freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: dinti, saliva, limba, glande

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 23 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---