Apa Mării Negre este o soluţie cloruratâ, sulfatată, sodică, magneziană, hipertonă, cu o mineralizare totală variabilă (13—18 g /oo) şi inferioară concentraţiei apei oceanice (35 g ?oo). Curenţii marini verticali lipsesc, aşa că se produce o stratificare pe verticală. Diferenţele de mineralizare de la suprafaţă sunt produse de regimul vanturilor care antrenează sau îndepărtează apele dulci de coastă.
Concentraţia clorului şi sodiului creşte uşor pe direcţia nord-sud, iar raportul dintre ele (1,8) egal cu al apei oceanelor, dovedeşte că apa Mării Negre suferă un proces de diluţie simplă.

Bromul, fixat în parte de algele marine, se găseşte în concentraţie de 5—8 mg %o, pe cand iodul fixat total de alge nu apare în apa mării. Ionul bicarbonic este depistat în concentraţii reduse, iar borul, adus de apa dulce a fluviilor (3—6 mg /oo), se găseşte nedisociat (acid metaboric).

Oxigenul provine din dizolvarea aerului în apa marii (zona de suprafaţă), cat şi din procesul de fotosinteză al plantelor, el nepătrunzand însă sub 150 m adancime. Hidrogenul sulfurat, format de sulfo-bacteriile anaerobe, nu se semnalează decat la adancimi mari, analizele pană la 25 m neindicand prezenţa sa în apa Mării Negre; pH-ul apei mării, expresie a interacţiunii ionilor, este uşor alcalin (pH -7,2— 7,6).
Substanţele organice din apa mării, alcătuite din proteine şi hidraţi de carbon, provin din organismele vii ce o populează.

Considerate a avea acţiune biologică, deşi într-o măsură foarte redusă, microelementele din apa Mării Negre, fixate de corpul animalelor marine, pot produce şi efecte terapeutice.
Potenţialul redox (rH2) reprezintă un indicator al prezenţei proceselor oxidative sau reducătoare şi este de 27,15—32,1, indicand prin aceasta predominanţa în apa mării a proceselor oxidative.
Radioactivitatea nu este prezentă, decelandu-se numai valori minimale, mult sub minima internaţională (0,02 Unit. Mache/1).

Temperatura apei Mării Negre are o medie anuală la suprafaţă de 12 —14°C fiind direct condiţionată de temperatura aerului, în timpul verii, mediile termice ale apei ating valori de 21 —24°C.

Folosirea apei de mare în scopuri terapeutice intră în complexul talasoterapiei. Puţin adancă în dreptul plajelor, apa mării se încălzeşte repede în timpul verii. Adancimea mică langă plajă face ca valurile să caştige în înălţime şi ascuţime, formă prevalentă de izbire, masand ritmic corpul ce se scaldă.

Prin baia în mare, corpul beneficiază de mişcare permanentă cu echilibrarea dinamică a grupelor musculare antagoniste, de masajul valurilor, precum şi de alternarea ritmică a temperaturii pielii în apă sau la soare. Toate acestea alcătuiesc mijloace naturale deosebit de eficiente pentru antrenarea şi călirea organismului.
Plimbarea de-a lungul plajei în apa mării stimulează circulaţia periferică în membrele inferioare.

---

Tag-uri: geografie, ape, minerale, relief

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 02 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---