Statistics:
Visits: 1,275 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Electrocardiografia si electroencefalograma
Q: | Intreaba despre Electrocardiografia si electroencefalograma |
Înregistrarea grafică a potenţialelor electrice care apar în cursul activităţii unor organe (inimă, creier) este folosită ca metodă de explorare funcţională care, fiind total nonagresivă, este larg folosită pentru depistarea şi urmărirea unor boli de inimă (electrocardiograma) sau a unor afecţiuni ale creierului (electroencefalograma).
Eloctrocardiogratia este cea mai răspândită metodă de explorare funcţională a miocardului. Aparatul do înregistrare, electrocardiograful, este de mai multe tipuri, cel mai curent folosit astăzi fiind cel cu înscriere directă.
Legătura dintre electrocardiograf şi câmpul electric al inimii se face prin intermediul unor electrozi şi cabluri. în electrocardiogr af ia clinică nu este posibil un contact direct între electrozi şi inimă; potenţialele electrice sunt culese de pe suprafaţa corpului, în diferite puncte periferice ale câmpului electric generat de inimă şi înregistrate ca unde şi segmente, care împreună constituie un traseu, numit electrocardiogramă (ECG).
Activitatea miocardului se desfăşoară in două etape care se exprimă electrocardiografie prin: atriogramă (compusă din unda P şi segmentul P—Q) şi ventriculogramă (compusă din undele QRS, segmentul S—T şi unda T),
Electrocardiogramă arată modificări ale traseului în multe boli ale inimii, constatarea lor fiind utilă în special în diagnosticul infarctului de miocard şi al aritmiilor.
Electroencefalografia este o metodă clasică de explorare funcţională a sistemului nervos central, constând în înregistrarea câmpurilor electrice trans-craniene, culese pe cap. Interpretarea traseelor de electroencefalogramă (EEG) cere experienţă şi discernământ, iar pentru aprecierea de „normal sau patologic" trebuie ţinut seama de vârsta pacientului şi tabloul clinic. Aceleaşi imagini de EEG care la copilul mic corespund unei electrogoneze normale, la vârsta adultă traduc suferinţe cerebrale organice sau funcţionale.
Electroencefalograma oferă informaţii valoroase în epilepsie, tumori cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale.
Scintigrafia
Scintigrafia este o metodă de explorare care constă în înregistrarea automată a radioactivităţii unui ţesut sau organ, după administrarea prealabilă de substanţe marcate cu un izotop radioactiv. Scintigrafia se foloseşte în explorarea majorităţii organelor şi ţesuturilor. Având în vedere complexitatea investigaţiilor pe bază de izotopi radioactivi, numai medicul este în măsură să stabilească utilitatea unei asemenea investigaţii, apelând la ea numai în momentul când metodele clinice şi paraclinice obişnuite nu au putut rezolva diagnosticul.
Scintigrama hepatică. Investigaţia scintigrafică a ficatului se face, între altele, şi cu aur coloidal, care este injectat intravenos şi care este fixat în celulele Kupffer, graţie funcţiei coloidopexice a acestora. în condiţii normale, mezenchimul hepatic, adică anume structuri tisulare din ficat, reţine 85 —95% din radioaurul coloidal administrat, restul fiind captat de mezenchimul extra-hepatic, splenic şi medular. Deoarece celulele Kupffer fac parte din structura endoteliului capilarelor ficatului, respectiv a celulelor care căptuşesc aceste vase, explorarea cu aur coloidal oferă relaţii cu caracter morfologic reprezen¬tate de scintigrama, dar şi relaţii cu caracter funcţional, care constau în posibilitatea determinării debitului sangvin hepatic.
In condiţii normale din punct de vedere scintigrafic, ficatul are aspect triunghiular, cu vârful orientat spre apendicele xifoid (partea terminală a sternului). Marginile sunt regulate, marginea inferioară fiind situată la nivelul rebordului costal. Fixarea este omogenă, cu intensitate maximă în lobul drept al ficatului. Facem această descriere, deoarece mulţi bolnavi au prilejul să vadă cum arată ficatul lor, vizualizat graţie aurului radioactiv pe calea scintigrafiei.
Scintigrama renală. Pentru scintigroma renală se folosesc alte substanţe radiofarmaceutice gamma-emiţătoare, cum sunt 1311— Hipuran sau 1251 — Hipac, substanţe care se injectează intravenos.
Scintigrama pancreatică
Scintigrama pancreatică se face cu ajutorul radioizotopului denumit 72-Se-Selenometionină, substanţă care este injectată tot pe cale intravenoasă. Principiul investigaţiei se bazează pe incorporarea rapidă a acestui aminoacid esenţial de enzimele sintetizate de pancreas. Unii factori obiectivi limitează valoarea explorării, ca în toate scintigrafiile de altfel, creând dificultăţi de interpretare şi anume: variaţiile mari de formă şi de poziţie ale organului chiar în condiţii normale; fixarea concomitent în ficat a metioninei marcate; eliminarea rapidă a radiotrasorului, incorporat în enzimele pancreatice, în duoden şi intestin, ceea ce duce la apariţia de „imagini parazite". Oricum, in pancreatita acută se constată de regulă absenţa scintigrafică a organului până în ziua a 15-a. In pancreatita cronică, fixarea este prezentă, dar neomogenă. Pseudochisturile şi tumorile pancreatice se pun în evidenţă prin defecte de fixare, deci prin imagini lacunare. Explorarea asociată prin scintigrafie şi ecografie creşte siguranţa de diagnostic în tumorile pancreasului cu 80 —85%.
27.8. Ecografia
Ecografia, o altă metodă de diagnostic, constă în aprecierea diferitelor grade de densitate a ţesuturilor, prin măsurarea variaţiilor în ecoul reflectat de vibraţiile ultrasonore. Ecografia utilizeaza un fascicul de ultrasunete emis de sonda pe care medicul o misca pe corp, fascicul care strabate cu viteze diferite tesuturi diferite. In contact cu tesuturile si organele explorate, fascicolul emis este reflectat, recaptat de sonda si tradus cu ajutorul unui program in imagini afisate pe un monitor. Deoarece foloseste in explorarea organelor ultrasunete, ecografia nu produce practic nici un efect secundar, indiferent de organul analizat sau de durata examinarii. Progresele constante pe plan tehnic înregistrate în domeniul ecografiei au permis lărgirea arici de explorare pe calea acestei tehnici şi anume: diag-nosticul tumorilor de ficat, diagnosticul unor ciroze hepatice, diagnosticul calculilor biliari, evaluarea calibrului coledocului la bolnavi cu icter retenţional, diagnosticul unor boli de pancreas acute sau cronice, a pseudochisturilor pancreatice, a cancerului de pancreas.
Beneficiază, de asemenea, de diagnosticul ecografic boli uro-genitale, boli cardiace, apoi anevrismele aortei abdominale, unele tumori abdominale cu punct de plecare necunoscut. Singur medicul este în măsură să recomande aceste explorări, care vor fi făcute numai atunci când diagnosticul nu a fost posibil prin intermediul celorlalte metode uzuale de explorare. Este o metoda neinvaziva, nu presupune cateterizari ale venelor sau arterelor, nu produce sangerari sau alte leziuni, nu este iradianta, spre deosebire de alte tehnici imagistice precum cele radiologice: radiografia, computer tomografia, scintigrafia; este o metoda ieftina, motiv pentru care poate fi folosita pe scara larga in populatie, in screeningul multor afectiuni. Examenul ecografic nu are contraindicatii si este recomandabil sa se faca de cel putin una sau doua ori pe an. Ecografia are un caracter nedaunator datorita faptului ca emite ultrasunete si spre deosebire de radiografie sau computertomografie care emit raze X, aceasta nu are restrictii in folosire.
sursa imaginii freeschoolclipart.com
Eloctrocardiogratia este cea mai răspândită metodă de explorare funcţională a miocardului. Aparatul do înregistrare, electrocardiograful, este de mai multe tipuri, cel mai curent folosit astăzi fiind cel cu înscriere directă.
Legătura dintre electrocardiograf şi câmpul electric al inimii se face prin intermediul unor electrozi şi cabluri. în electrocardiogr af ia clinică nu este posibil un contact direct între electrozi şi inimă; potenţialele electrice sunt culese de pe suprafaţa corpului, în diferite puncte periferice ale câmpului electric generat de inimă şi înregistrate ca unde şi segmente, care împreună constituie un traseu, numit electrocardiogramă (ECG).
Activitatea miocardului se desfăşoară in două etape care se exprimă electrocardiografie prin: atriogramă (compusă din unda P şi segmentul P—Q) şi ventriculogramă (compusă din undele QRS, segmentul S—T şi unda T),
Electrocardiogramă arată modificări ale traseului în multe boli ale inimii, constatarea lor fiind utilă în special în diagnosticul infarctului de miocard şi al aritmiilor.
Electroencefalografia este o metodă clasică de explorare funcţională a sistemului nervos central, constând în înregistrarea câmpurilor electrice trans-craniene, culese pe cap. Interpretarea traseelor de electroencefalogramă (EEG) cere experienţă şi discernământ, iar pentru aprecierea de „normal sau patologic" trebuie ţinut seama de vârsta pacientului şi tabloul clinic. Aceleaşi imagini de EEG care la copilul mic corespund unei electrogoneze normale, la vârsta adultă traduc suferinţe cerebrale organice sau funcţionale.
Electroencefalograma oferă informaţii valoroase în epilepsie, tumori cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale.
Scintigrafia
Scintigrafia este o metodă de explorare care constă în înregistrarea automată a radioactivităţii unui ţesut sau organ, după administrarea prealabilă de substanţe marcate cu un izotop radioactiv. Scintigrafia se foloseşte în explorarea majorităţii organelor şi ţesuturilor. Având în vedere complexitatea investigaţiilor pe bază de izotopi radioactivi, numai medicul este în măsură să stabilească utilitatea unei asemenea investigaţii, apelând la ea numai în momentul când metodele clinice şi paraclinice obişnuite nu au putut rezolva diagnosticul.
Scintigrama hepatică. Investigaţia scintigrafică a ficatului se face, între altele, şi cu aur coloidal, care este injectat intravenos şi care este fixat în celulele Kupffer, graţie funcţiei coloidopexice a acestora. în condiţii normale, mezenchimul hepatic, adică anume structuri tisulare din ficat, reţine 85 —95% din radioaurul coloidal administrat, restul fiind captat de mezenchimul extra-hepatic, splenic şi medular. Deoarece celulele Kupffer fac parte din structura endoteliului capilarelor ficatului, respectiv a celulelor care căptuşesc aceste vase, explorarea cu aur coloidal oferă relaţii cu caracter morfologic reprezen¬tate de scintigrama, dar şi relaţii cu caracter funcţional, care constau în posibilitatea determinării debitului sangvin hepatic.
In condiţii normale din punct de vedere scintigrafic, ficatul are aspect triunghiular, cu vârful orientat spre apendicele xifoid (partea terminală a sternului). Marginile sunt regulate, marginea inferioară fiind situată la nivelul rebordului costal. Fixarea este omogenă, cu intensitate maximă în lobul drept al ficatului. Facem această descriere, deoarece mulţi bolnavi au prilejul să vadă cum arată ficatul lor, vizualizat graţie aurului radioactiv pe calea scintigrafiei.
Scintigrama renală. Pentru scintigroma renală se folosesc alte substanţe radiofarmaceutice gamma-emiţătoare, cum sunt 1311— Hipuran sau 1251 — Hipac, substanţe care se injectează intravenos.
Scintigrama pancreatică
Scintigrama pancreatică se face cu ajutorul radioizotopului denumit 72-Se-Selenometionină, substanţă care este injectată tot pe cale intravenoasă. Principiul investigaţiei se bazează pe incorporarea rapidă a acestui aminoacid esenţial de enzimele sintetizate de pancreas. Unii factori obiectivi limitează valoarea explorării, ca în toate scintigrafiile de altfel, creând dificultăţi de interpretare şi anume: variaţiile mari de formă şi de poziţie ale organului chiar în condiţii normale; fixarea concomitent în ficat a metioninei marcate; eliminarea rapidă a radiotrasorului, incorporat în enzimele pancreatice, în duoden şi intestin, ceea ce duce la apariţia de „imagini parazite". Oricum, in pancreatita acută se constată de regulă absenţa scintigrafică a organului până în ziua a 15-a. In pancreatita cronică, fixarea este prezentă, dar neomogenă. Pseudochisturile şi tumorile pancreatice se pun în evidenţă prin defecte de fixare, deci prin imagini lacunare. Explorarea asociată prin scintigrafie şi ecografie creşte siguranţa de diagnostic în tumorile pancreasului cu 80 —85%.
27.8. Ecografia
Ecografia, o altă metodă de diagnostic, constă în aprecierea diferitelor grade de densitate a ţesuturilor, prin măsurarea variaţiilor în ecoul reflectat de vibraţiile ultrasonore. Ecografia utilizeaza un fascicul de ultrasunete emis de sonda pe care medicul o misca pe corp, fascicul care strabate cu viteze diferite tesuturi diferite. In contact cu tesuturile si organele explorate, fascicolul emis este reflectat, recaptat de sonda si tradus cu ajutorul unui program in imagini afisate pe un monitor. Deoarece foloseste in explorarea organelor ultrasunete, ecografia nu produce practic nici un efect secundar, indiferent de organul analizat sau de durata examinarii. Progresele constante pe plan tehnic înregistrate în domeniul ecografiei au permis lărgirea arici de explorare pe calea acestei tehnici şi anume: diag-nosticul tumorilor de ficat, diagnosticul unor ciroze hepatice, diagnosticul calculilor biliari, evaluarea calibrului coledocului la bolnavi cu icter retenţional, diagnosticul unor boli de pancreas acute sau cronice, a pseudochisturilor pancreatice, a cancerului de pancreas.
Beneficiază, de asemenea, de diagnosticul ecografic boli uro-genitale, boli cardiace, apoi anevrismele aortei abdominale, unele tumori abdominale cu punct de plecare necunoscut. Singur medicul este în măsură să recomande aceste explorări, care vor fi făcute numai atunci când diagnosticul nu a fost posibil prin intermediul celorlalte metode uzuale de explorare. Este o metoda neinvaziva, nu presupune cateterizari ale venelor sau arterelor, nu produce sangerari sau alte leziuni, nu este iradianta, spre deosebire de alte tehnici imagistice precum cele radiologice: radiografia, computer tomografia, scintigrafia; este o metoda ieftina, motiv pentru care poate fi folosita pe scara larga in populatie, in screeningul multor afectiuni. Examenul ecografic nu are contraindicatii si este recomandabil sa se faca de cel putin una sau doua ori pe an. Ecografia are un caracter nedaunator datorita faptului ca emite ultrasunete si spre deosebire de radiografie sau computertomografie care emit raze X, aceasta nu are restrictii in folosire.
sursa imaginii freeschoolclipart.com
- Ce este dispensarizarea (11167 visits)
- Despre sange - elementele figurate eritrocite, leucocite, trombocite (9540 visits)
- Ce este cortizonul (8982 visits)
- De ce ne vajaie capul (8745 visits)
- Bolile globulelor albe (6267 visits)
- Ce este diureza (5797 visits)
- Despre scoarta cerebrala (5468 visits)
- Afectiunile endocrine si tratarea lor in statiuni (5369 visits)
- Notiuni despre igiena copilului si a adolescentului (4878 visits)
- Care sunt alimentele permise si nepermise pentru cardiaci (4431 visits)
- Ce este congestia pulmonara (4227 visits)
- Ce este coagularea sangelui (4206 visits)
- Ce importanta are bromura ? (4145 visits)
- Ce este formolul (4085 visits)
- Despre undele ultrascurte (3680 visits)
- Explicarea termenilor atlas si axis
- Ce este blocajul cu novocaina
- Ce inseamna boala medicamentoasa
- Explicarea notiunii de boala profesionala
- Explicarea termenului "facies"
- Explicarea termenilor atlas si axis
- Ce este blocajul cu novocaina
- Ce inseamna boala medicamentoasa
- Explicarea notiunii de boala profesionala
- Explicarea termenului "facies"
Categorie: Sanatate - ( Sanatate - Archiva)
Data Adaugarii: 13 October '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :