Urina este produsul ultim al activitatii renale. Facand analiza ei, putem aprecia functia rinichilor.

Caracterele urinii normale sunt, pe scurt, urmatoarele:

a) volumul in 24 de ore: 1200-1500 ml.

Acest volum poate varia si la oamenii normali, in legatura cu ingestia de apa.

Astfel, un individ care ingera lichide putine va avea un volum urinar scazut si invers.

In ambele cazuri insa, la omul normal, eliminarea de uree si saruri minerale este aceeasi. Cresterea eliminarii de urina se numeste poliurie, iar scaderea eliminarii ei poarta numele de oligurie. in anumite cazuri, poliuria poate atinge valori mari: astfel, in diabet, cantitatea de urina eliminata in 24 de ore poate fi de 10-15 l.

Eliminarea urinii se face diferit ziua si noaptea. In timpul zilei se elimina a proape 3/4 din totalul pe 24 de ore. De asemenea, dupa o ingestie rapida de 1-1,5 l apa, un om normal elimina in primele 2 ore peste 1/2 din apa ingerata. Cealalta jumatate se elimina in timp de mai multe ore. Persoanele care transpira abundent (bolnavii cu febra mare) sau cele cu diaree prelungita prezinta oligurie, deoarece prin transpiratie si scaune diareice, se elimina o mare cantitate de apa, care altfel s-ar fi eliminat prin rinichi;

b) densitatea urinii: este mai mare decat a apei datorita substantelor dizolvate in ea. Densitatea normala a urinii este 1 015-1 020, iar a apei de 1 000. Aceasta inseamna ca greutatea a 1 litru urina este mai mare decat a 1 litru apa. Intrucat densitatea urinii depinde de substantele continute, masurand valoarea ei, putem aprecia daca urina analizata are o compozitie normala sau anormala.

Urinile concentrate au densitatea crescuta, iar cele diluate au densitatea scazuta.

Densitatea urinii se masoara cu un aparat numit urodensimetru;

c) culoarea urinii: este de obicei galbena-deschis datorita unui pigment (substanta coloranta) numit urobilina, Urina veche se inchide la culoare. Cand contine multa albumina sau puroi, urina este tulbure. Cand contine sange, culoarea este rosie, asemanatoare cu zeama de carne. In urma unor tratamente cu substante colorate (de exemplu, cu albastru de metilen), care se elimina prin rinichi, urina isi poate modifica culoarea (in cazul albastrului de metilen, culoarea urinii devine verzuie-albastra).

Cand urina este diluata, culoarea ei este deschisa. Urinile concentrate sunt mai inchise la culoare din cauza ca pigmentul este si el mai concentrat. Din acest motiv, la bolnavii cu febra mare, care prezinta oligurie, culoarea urinii este inchisa;

d) compozitia urinii: apa 95% si 5% substante organice (uree, acid uric) si anorganice (saruri minerale, ca fosfati, urati, carbonati), pigmenti (urobilinogen, urobilina), celule descuamate din peretii cailor urinare.

Urina normala nu contine glucoza si albumina. Aceste substante pot aparea in cazul anumitor boli, alaturi de alte elemente, eritrocite, microbi. Centrifugand urina, se constata la fundul eprubetei un depozit de substante numit sediment urinar. Analizat la microscop, acest sediment apare format din celule descuamate, rare leucocite si cristale ale sarurilor minerale care au precipitat dupa eliminarea lor din rinichi.

In bolile aparatului urinar apar in sediment si eritrocite, microbi si cilindri urinari, formati din ingramadiri de celule, eritrocite, leucocite si saruri minerale precipitate;

e) actiunea toxica si iritanta a urinii: urina injectata in sangele unui animal are o actiune toxica care il poate omora. Ramasa pe pielea unui bolnav mai multa vreme, produce o iritatie si chiar leziuni mai mari ale acesteia. Cunoscand efectul iritant al urinii, se intelege importanta unei toalete riguroase a bolnavilor care nu isi pot controla eliminarile de urina, sau a noua-nascutilor care-si murdaresc scutecele.

La formarea urinii contribuie mai multi factori, care actioneaza fie asupra filtrarii glomerulare, fie asupra resorbtiei tubulare.

a) Sangele: cresterea presiunii sangelui in capilarele glomerulare, scaderea presiunii osmotice a sangelui, cresterea glucozei sanguine si unele substante numite „diuretice" cresc diureza, adica producerea de urina. Conditii opuse scad diureza.

b) Sistemul nervos: cu toate ca un rinichi caruia i s-au intrerupt toate legaturile nervoase continua sa functioneze, totusi sistemul nervos poate modifica diureza, adaptand-o nevoilor organismului. Prin nervii simpatici si parasimpatici sunt controlate irigatia rinichiului si presiunea sangelui din capilarele glomerulare. Cu ajutorul formarii de reflexe conditionate s-a vazut ca si scoarta cerebrala poate influenta functia renala,

c) Glandele endocrine: hipotiza produce un hormon care impiedica diureza, tiroida favorizeaza diureza, iar pancreasul, prin hormonul numit insulina, regland cantitatea de glucoza din sange, influenteaza indirect formarea urinii; glanda suprarenala regleaza metabolismul apei, prin anumiti hormoni produsi de partea ei corticala.

---

Tag-uri: urina, rinichi, activitate renala

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 01 May '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---