(1633 - 1691)

"Este fără îndoială cea mai puternică personalitate a secolului al XVII-lea, personalitate nu numai literară şi ştiinţifică, dar şi un eminent om politic şi de stat, un memorialist atent asupra vieţii şi asupra oamenilor, scriitor în adevăratul înţeles al cuvântului, prozator, zugrav de moravuri şi de caractere."
Al Piru

A trăit şi a învăţat până la 20 de ani în Polonia. A avut o viaţă scurtă, curmată tragic la 58 de ani (decapitat).

Cunoaşte antichitatea greco-latină, este unul din primii reprezen tanti ai umanismului românesc, prin respectul faţă de om, dragostea de patrie şi de limbă, interesul constant pentru originea poporului român, încerc area de a crea opere literare.
A început prin a scrie versuri, domeniu aproape inexistent la noi.

Poemul filosofic Viaţa lumii, scris înainte de apariţia Psaltirii în versuri a lui Dosoftei, arată vocaţia de scriitor. Scopul prezentat în Predoslovie - voroavă Ia cetitor: "să să vază că poate şi în limba noastră a fi acest feali de scrisoare ce se chiamă stihuri."

Poem de inspiraţie religioasă, dar de esenţă didactică, Viaţa lumii prezintă tema sorţii alunecoase (fortuna Iabilis), comparând viaţa cu o "aţă subţire", figură de stil pe care o vom găsi mai târziu la Nicolae Văcărescu (amintind de poetul latin Ovidiu).
Concluzia meditaţiei asupra trecerii necontenite a timpului are o fi nalitate morală: viaţa fiind scurtă, binele trebuie să fie ţelul suprem al omului.

Tema timpului va fi una din preocupările fundamentale în poezia lui Eminescu, şi mai târziu la Lucian Blaga, încadrându-se astfel marilor creaţii din literatura universală (cu motivele cunoscute: timpul fuge fără să se mai întoarcă; soarta schimbătoare, deşertăciunea deşertăciunilor).

Miron Costin avea cunoştinţe şi despre versificaţie - noţiuni de măsură şi rimă.
Continuator al cronicii lui Grigore Ureche, Miron Costin prin cronica sa dovedeşte reale virtuţi scriitoriceşti.

El este un memorialist atent asupra vieţii şi asupra psihologiei umane, cronica lui fiind învăluită într-o tonalitate meditativă; presară textul cu intervenţii cu valoare aforistică ("cu ce măsuri măsura-ţi-se-va; vrăjmăşia acoperită mai mult rău aduce" ş.a.).

Cronicarul este înzestrat cu simţul compoziţiei, al desfăşurării narative (ultima parte a cronicii are forţa epică a unui roman); stăpâneşte arta descrierii (vezi invazia lăcustelor); portrete scurte, în câteva linii; pagini epice vii - uciderea lui Batiste Veveli; a doua domnie a lui Miron Barnovski, doar de trei luni, descrisă amănunţit; despre logofătul Gheorghe Ştefan, rival viclean al domnitorului Vasile Lupu, căderea acestuia, domnia lui Ştefăniţă Lupu, zis Papură-Vodă, şi sfârşitul lui; relatarea revoltei puse la cale de vornicul Vasile Lupu, viteazul domn, pentru înlăturarea lui Alexandru llieş - deşi n-a fost martor, Miron Costin prezintă lucrurile atât de viu, parcă le-ar fi văzut.

Cronicarul descrie manifestarea mulţimii, psihologia ei. ("Şi aşea, fără de nici o milă, de viu, cu topoară l-au făcut fărâme.") Prin scena mulţimii învălmăşite precedă pe C Negruzzi şi, mai târziu, pe Duiliu Zamfirescu şi Liviu Rebreanu.

In lucrarea cu caracter polemic, De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor, Miron Costin urmăreşte să dovedească origi nea romană şi unitatea poporului nostru, latinitatea limbii române, aducând argumente lingvistice, arheologice, etnografice, folclorice.

---

Tag-uri: cronicar, personalitate, stiinta

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---