In sens larg, prin real se înţelege ceea ce exista în realitate, în mod obiectiv (independent de constiinţa sau voinţa noastra). Atât în "Amintiri ..." cât si în povesti, spaţiul acţiunii este cel rural, în speţa cel humulestean.

a) în prezentarea acestuia, autorul creeaza o anume culoare locala prin mulţimea detaliilor. Asa este interiorul casei parintesti (descris la începutul parţii a II-a a "Amintirilor"), în care vatra, hornul, cuptorul si celelalte elemente de decor pastreaza o anume mireasma ancestrala rurala; tot asa este si curtea lui Stan, descrisa într-o lunga enumerare în "Povestea lui Stan Paţitul": "Ce suri si ocoale pentru boi si vaci, perdea pentru oi, poieţi pentru pasari, coteţe pentru porci, sâsâiac pentru papusoi, hambare pentru grâu si câ te alte lucruri de gospodarie ...".

b) Tot în real se încadreaza si tabloul etnografic, autorul evocând ocupaţii, scene de familie si datini specifice acestui orizont rural.

O asemenea scena de familie este evocata tot la începutul parţii a II-a a "Amintirilor": autorul reînvie, cu un zâmbet nostalgic, serile copilariei, când tatal (Stefan a Petrei) se întorcea de la padure "îngheţat de frig si plin de promoroaca", iar Smaranda îi povestea, cu naduf, toate nazdravaniile copiilor. Ca o confirmare a celor relatate, chiar în timpul acestor discuţii, copiii scoteau "mâţele"din cotruţa si le "mustruluiau" "de la mergea colbul", încât "nu puteau scapa bietele mâţe din mâinile noastre, pâna ce nu ne zgâriau si ne stupeau ca pe nor.

Importanta aici nu este întâmplarea în sine, ci caracterul ei arhetipal1, care caracterizeaza cel mai mic "cerc" al tabloului etnografic: viaţa familiei ţaranesti.
Urmatorul "cerc" îl constituie datinile din viaţa satului: clacile (la care torceau si baieţii si fetele, însusi Nica fiind poreclit "Ion Torcalau"); mersul cu uratul, în ajunul Anului Nou, hramurile bisericii când "se ţinea praznicul câte o saptamâna încheiata", ospaţul capatând dimensiuni uriesesti. Aspectul etnografic nu lipseste nici din povesti. Bunaoara, dupa ce si-au batut de moarte soacra cele trei nurori începura a. vorbi "despre stârlici; toiag, nasalie, poduri, paraua din mâna mortului'", adica despre ritualul ţaranesc al înmormântarii, povestile ne fiind niste basme (în sensul curent), ci "bucaţi rupte din viaţa poporului moldovenesc" (Ibraiieanu).

c) in evocarea realista se mai înscrie si caracterizarea precisa a unor personaje, fapt care le confera autenticitate: matusa Mariuca "scotea mahmurul din om" de rea ce era, Traznea era "bucher3 de frunte si tâmp în felul sau", dascalul lordache "clampanea de batrân si avea si darul suptului", Nic-a lui Costache era înaintat la învaţatura "pâna la genunchiul broastei". Procedeul este utilizat si în povesti: soacra "lega paraua cu zece noduri", feciorii ei erau "înalţi ca niste brazi si tari de vârtute, dar slabi de minte", împaratul Ros avea inima "haina", fata Iui era "ofarmazoana cumplita".

d) Interesant este faptul ca personajele din "Povestea lui Harap - Alb" se comporta aidoma celor din "Amintiri ..": craiul îsi cearta (cu vorbe humulestene) feciorii fricosi, împaratul Ros este piscat de purici, iar cei cinci tovarasi de drum ai lui Harap-Alb, se cearta în casa de arama ia fel ca învaţaceii de la "fabrica de popi" din Falticeni. Peste tot, vorbirea sau atitudinile personajelor sunt ţaranesti, plamadite fiind din aceeasi realitate humulesteanâ.

---

Tag-uri: opera, real, amintiri din copilarie

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---