Conform medicinii tradiţionale chineze sănătatea este condiţionată de echilibrul energiilor Yin şi Yang. Starea de echilibru a organismului depinde In acelaşi mod şi de rezonanţa energiilor Universului cu energiile microcosmosului uman. Ruperea acestor echilibre energetice aduce după sine boala. MTEO consideră drept cauze ale bolilor energiile perverse cosmice, energiile perverse curioase, energiile psihice, energiile alimentare, oboseala, activitatea sexuală exagerată şi alţi factori diverşi (traumatismele, microbii, intoxicaţiile) etc. Din toţi aceşti factori cauzali trei sunt consideraţi esenţiali şi anume: energiile perverse cosmice (factorii de mediu), energiile psihice (factorii emoţionali) şi energiile alimentar
e (abuzurile alimentare şi dietă necorespunzătoare .
In medicina modernă, energiile perverse cosmice denumesc factori agresivi externi. Ei sunt, conform MTEO: vântul, frigul, căldura sau focul, umiditatea, uscăciunea şi căldura verii.
In cadrul energiilor perverse cosmice pot fi încadrate de asemenea energiile perverse curioase: frigul sau căldura excesivă în contrast cu anotimpul în curs, ca de exemplu o primăvară timpurie sau o iarnă cu zile deosebit de călduroase. Pentru a înţelege mai bine sistemul de gândire ale MTEO, vor fi descrişi succint aceşti factori agresivi.
Sănătatea organică este un echilibru între Yin şi Yang. Când Yin şi Yang îşi pierd funcţia de reglare, organismul uman este susceptibil de influenţele dăunătoare ale unor forţe (energii) „perverse". Desigur o influenţă „perversă" cosmică este un simplu factor natural, care însă poate deveni dăunător sănătăţii organismului, când acesta este slăbit în urma unui dezechilibru Yin-Yang. In acest caz apare un conflict între energia perversă cosmică şi energia vitală a organismului, Qi-ul protector. Bolile generate de oricare din energiile perverse cosmice apar de obicei brusc, fără vreun semnal de alarmă şi au drept simptome febra, frisoanele, diverse alergii şi o stare generală alterată. Aceste simptome sunt rezultatul încercării pe care o face Qi-ul protector de a alunga energia perversă cosmică.
Vântul care invadează organismul seamănă cu vântul din natură.
Este generator de mişcare, provocând schimbări şi dezechilibre bruşte în organism. Vântul este un fenomen Yang şi este asociat (conform legii celor 5 elemente) cu primăvara. Asocierea dintre energia perversă cosmică şi anotimp este poetică — dar reală — aceasta semnificând faptul că microcosmosul ia parte la viaţa macrocosmosului. De obicei vântul este însoţit şi de alte energii perverse cosmice, cum ar fi frigul sau umezeala. De aceea Nei-Jing afirmă că „100 de boli apar o dată cu vântul".
Deoarece vântul este „uşor şi aerian", Nei Jing afirmă de asemenea că „prejudiciul adus de vânt afectează mai intâi părţile superioare".
Vântul ca energie perversă cosmică determină mai frecvent apariţia bolilor infecţioase sau contagioase.
Frigul este un fenomen Yin şi este asociat cu iarna, aşa cum vântul este asociat cu primăvara. Frigul acţionează în organism, ca şi în natură, provocând contradicţii şi barând mişcarea normală a fluidelor organice.
Frigul la nivelul meridianelor poate bloca circulaţia lui Qi sau a sângelui, provocând dureri severe, ascuţite. Nei-Jing face următoarea remarcă: „frigul intră în meridiane şi astfel apare o întârziere a mişcării lui Qi. Qi-ul nu poate curge armonios şi în final apare durerea". Dezechilibrele provocate de frig invadează organismul brusc şi sunt însoţite de frisoane, febră, migrenă şi dureri articulare, precum şi transpiraţie abundentă. De obicei, frigul lezează rinichiul.
Căldura şi locul. Datorită caracteristicilor lor de a fi fierbinţi sau active, sunt considerate fenomene Yang şi sunt asociate cu vara, iar semnele induse de acestea în organism se aseamănă cu manifestările lor din natură. Persoana invadată de căldură sau foc va avea simptome caracterizate prin febră ridicată, roşeaţa feţii, excreţii închise la culoare, procese inflamatorii ale pielii (furuncule, ulceraţii, diverse alte leziuni ale pielii). Atunci când focul sau căldura lezează sângele, apar hemoragii sau erupţii cutanate. Când este atins Shen (spiritul — gândirea), apar simptome ca vorbirea confuză sau delirul, de exemplu la un pacient cu febră mare.
Umiditatea. Simptomele clinice induse de umiditate se aseamănă cu proprietăţile sale naturale. Astfel, excreţiile şi secreţiile induse de umezeală sunt abundente, închise la culoare, diareea sau secreţiile vaginale sunt abundente, iar erupţiile cutanate sunt întinse. Odată pătrunsă în meridiane, umiditatea împiedică mişcarea normală a lui Qi, producând edeme, dureri articulare, excreţii insuficiente, indigestie, greaţă.
Uscăciunea şi căldura verii sunt două energii perverse cosmice distincte, dar ele sunt mult mai puţin importante decât vântul, frigul, căldura sau focul şi umiditatea.
Energia perversă a uscăciunii este asociată cu toamna şi este un fenomen Yang, aducând cu sine simptome ca piele uscată, tuse uscată, astm, febră, dureri articulare şi alte simptome caracteristice energiilor perverse cosmice.
Căldura verii este o energie perversă pură, care apare totdeauna în urma expunerii la temperaturi excesive şi are drept simptome febră mare brusc instalată şi transpiraţie excesivă.
Aceste energii perverse cosmice nu pot fi luate niciodată în consideraţie izolat. Ele pot fi identificate după semnele şi simptomele ce le însoţesc, dar aceste semne şi simptome fac parte dintr-un model organic unic, specific fiecărei entităţi individuale.
In MTEO nu există boală, ci mai degrabă un model de dezechilibru al unui bolnav anume.
În medicina modernă, energiile psihice sunt considerate stresurile zilnice şi stările emoţionale: bucuria, mânia, tristeţea, supărarea, melancolia, frica şi teama. Diferenţele dintre tristeţe şi supărare sau frică şi teamă de exemplu, sunt considerate doar în ceea ce priveşte intensitatea manifestărilor. Uneori aceste perechi de emoţii sunt luate împreună în considerare. Desigur, stările emoţionale nu sunt prin ele însele patologice şi pot apărea la orice om. Ele induc însă stări patologice atunci când se manifestă în mod excesiv pe parcursul unei lungi perioade de timp, sau când apar foarte brusc, La rândul lor, stările patologice ale organelor pot genera stări emoţionale excesive.
Dezechilibrele la unele organe tind să producă un dezechilibru ai stării emoţionale corespunzătoare şi viceversa. Cele două organe considerate ca cele mai sensibile la tulburările emoţionale sunt inima şi ficatul. Una din funcţiile inimii este aceea de a-1 păstra pe Shen (spiritul). Emoţiile excesive induc dezechilibre ale lui Shen, având drept rezultat insomnia, gândirea confuză, crizele de nervi, isteria şi insanitatea. Dezechilibrele Qi-ului ficatului pot fi asociate cu frustrarea emoţională sau cu schimbările bruşte ale stării de spirit.
Conform medicinii tradiţionale chineze sunt luate în consideraţie abuzurile alimentare sau nerespectarea unui regim dietetic. Se consideră că dieta are o influenţă deosebit de importantă asupra sănătăţii sau invers, a inducerii bolii şi multe cărţi de literatură medicală chineză sunt dedicate consideraţiilor legate de dietă.
Deoarece stomacul primeşte hrana, iar splina este răspunzătoare de transformarea ei în Qi şi sânge, aceste două organe sunt şi cel mai afectate de dezechilibrele alimentare. Dezechilibrul privind calitatea şi cantitatea hranei sau a timpului de luare a mesei pot afecta sănătatea. Astfel, hrana insuficientă sau nepotrivită pot face ca materialul brut ajuns la splină să fie transformat în Qi şi sânge deficient fie în întregul organism, fie doar la anumite organe. Hrana în exces blochează funcţia „de măcinare" a stomacului şi cea „de transformare" a splinei, având ca rezultat «simptome ca flatulenţă, eructaţii sau diaree.
Activitatea sexuală - în textele medicale chineze, activitatea sexuală excesivă este considerată cu factor care provoacă boala. Acest exces afectează rinichii, aducând simptome de lumbago, ameţeală şi o «cădere generală a vitalităţii organice.
Activitatea fizică - intreaga viaţă activă pentru chinezi de îndreaptă către un mod de trai aflat în echilibru armonios cu Universul, anotimpurile, ca şi cu propria constituţie a individului şi vârsta sa. Perioadele de timp Yang — dimineaţa, primăvara, tinereţea — trebuie să fie perioade active în viaţa omului. Perioadele de timp Yin — seara, iarna, bătrâneţea — ar trebui să fie perioade de timp liniştite.
Activitatea fizică este importantă pentru armonizarea fluxului lui Qi şi a sângelui şi pentru a dezvolta energia în organism. Munca excesivă poate împiedica capacitatea splinei de a produce Qi şi sânge, ducând la deficienţe ale acestora. Organismul trebuie să se odihnească, dar lenea excesivă poate slăbi vitalitatea lui Qi şi a sângelui.
Trăgând o concluzie asupra etiopatogeniei în concepţia MTEO, se observă importanţa deosebită acordată legăturilor strânse şi interacţiunilor care există între om şi Univers. Menţinerea echilibrului şi a sănătăţii în armonie cu Universul stau la baza filozofiei medicale tradiţionale. Nei-Jing afirmă poetic: „a administra un leac după ce boala începe să se manifeste, este ca şi cum ai săpa o fântână după ce ţi s-a făcut sete sau a arunca armele după ce s-a declanşat bătălia".
Aceste precepte sunt aplicabile copiilor, oamenilor maturi (bărbaţi şi femei), ca şi vârstnicilor, familia ocupând un loc central în umanismul social-medical al medicinii tradiţionale extrem-orientale.