Corecţia imaginilor reciproce şi nevoia de ameliorare a relaţiei, în acest moment terapeutic, a apărut ca o parghie de remotivare a cooperării lor terapeutice, în această etapă, imaginile mutuale suportă o primă corecţie pozitivă, în sensul următor : ea îl percepe pe el ca fiind de fapt un timid, care are mari dificultăţi în a-şi exprima sentimentele de afecţiune pe care le resimte pentru ea şi în aceste condiţii doreşte să-l ajute să-şi „înfrangă timiditatea", să se „maturizeze" şi să-şi nuanţeze conduita afectivă ; el o percepe pe ea ca fiind „matură", dar extrem de sensibilă şi delicată, cu o mare nevoie de ocrotire şi de valorizare, ceea ce îl stimulează în a se dezinhiba şi a-i oferi „mai multă căldură" şi consideraţie. Acest „viraj" atitudinal a marcat momentul depăşirii depresiei şi ameliorării simptomelor conversive. Aparent, în acest moment problema cuplului apărea ca rezolvată psihoterapeutic, urmand ca cei doi parteneri să-şi găsească spontan un stil comunicaţional optim.

Abandonarea cuplului în acest moment ar fi însemnat însă să-l expunem repetării unor disfuncţii anterioare, în lipsa practicării unor mijloace de comunicare şi a unor conduite flexibile de rol marital „prescris". Din acest motiv, s-a continuat printr-o terapie maritală de reconstrucţie a relaţiei de comunicare şi a stilului de viaţă conjugală. Această etapă terapeutică a cuprins, pe langă o amplă informare în probleme de comunicare erotico-senzitivă şi sexuală, şi o „formare" experimentală a abilităţilor de relaţie conjugală, cu stimularea, în special, a spontaneităţii şi creativităţii intercomunicărilor verbale şi nonverbale.

Stilul comunicării sexual-afective s-a îmbunătăţit astfel simţitor, prin nuanţare şi adecvare conform expectaţiilor reciproce. Pe de altă parte, în sfera decizional-acţională s-a produs o modificare a participărilor celor doi soţi, prin restrangerea optimă a sferei de influenţă a soţului (autoritarism excesiv) şi extinderea concomitentă a sferei de implicare a soţiei (iniţial detaşat sub-misivă). Egalizarea treptată a participărilor în luarea deciziilor privind viaţa cuplului (amenajarea şi întreţinerea ambianţei căminului, tipurile de loisir, relaţiile sociale externe, organizarea şi planificarea bugetului comun etc.) a creat premisele maturizării relaţiei conjugale, consolidării ei prin asimilare mutuală, conferindu-i o mai mare stabilitate. După depăşirea fazei experimentale, resimţită totuşi ca fiind oarecum artificială, dar stimulativă şi secu-rizantă, ameliorarea situaţiei de cuplu devine o realitate, consolidată de satisfacţiile reciproc mărturisite ale vieţii în doi.

Depăşirea impasului conjugal, prin rezolvarea crizei, precum şi însuşirea unui stil comunicaţional optim prin terapie formativă de reconstrucţie au conferit acestei căsnicii dimensiunea stabilităţii şi a satisfacţiei.

Starea clinică a pacientei s-a modificat maximal, simptomele conversive (psihosomatice) ameliorandu-se după două luni de psihoterapie, şi consolidandu-se ulterior, pană la dispariţia completă a acuzelor respective..
Starea depresivă a pacientei a fost complet depăşită, ea trecand într-o formulă comportamentală uşor dezinhibat-demonstrativă, conform fondului structurii ei de personalitate. Actualmente, se află în limitele unei bune adaptări sociale, îşi lărgeşte semnificativ cercul de prieteni, ieşirile independente, caştigand un plus de siguranţă relaţională. Timia este normostenică, persistand însă unele fenomene nesemnificative de natură senzitivă cu note de ruminaţie pe teme conjugale. Practic, deficienţa sa psihică s-a anulat după cea şase luni de tratament, permiţandu-i reluarea activităţii în condiţii normale.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---