FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 562
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Referat despre poezia neomodernista

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   continent   ape   geografie   poet   morometii   omor   investigatie   personaj   crima   otrava  

All Tags

Famous Forum

 

Referat despre poezia neomodernista

 Q:   Intreaba despre Referat despre poezia neomodernista       
Referat despre poezia neomodernista Volumul ‘In dulcele stil clasic’, aparut in 1970, are ca tema dominanta starea de criza a limbajului care, in viziunea lui Nichita Stanescu, nu e doar un sistem de semne lingvistice arbitrare, ci un substitut al realitatii, aflat adeseori intr-o relatie tensionata cu aceasta.

Titlul volumului induce in eroare, caci poeziile care il alcatuiesc sunt postmoderne, conservand din ‘dulcele stil clasic doar elemente prozodice : unitati trofice, ritm, rima, masura si o anume ‘clasica’ seninatate ce respira din unele poeme ale volumului.

Accentele biblice ‘jucate’ teatral, ceremonialnic sagalnic-cochet insenat limbajului, de constructia parodica a varstelor poetice romanesti sunt insa de factura postmoderna. Temele lirice deja familiare cititorului se regasesc si aici : ochiu/ privirea ca energie ce dinamizeaza lumea, desi o tine la diostanta, ruptura sinelui, sinele ‘bolnav’, sinele ce nu poate iesi din sine etc.

Titlul poeziei dezvolta o structura atributiva ce pare a califica un obiect absent : ceva in dulcele stil clasic. Lait motivul ‘pasul tau de domnisoara’ ar putea ocupa locul acestui teremen de referinta omis. Capacitatea lui de a clarifica sensul e , insa, datorita lipsei de coincretete a substantivului ‘pasul’ - miscare, deci pura dinamica, si nu realitate obiectuala.

Tot ceea ce ar putea circumscrie sfera de inteles a sintagmei laimotivice se dovedeste instabil si derutant : ‘pasul’, coboara ‘dintr-un bolovan, dintr-o frunza verde, pala, dintr-o inserare-n seara’ ; in plus, el are ‘roscata funda’ si, cu toate aceste determinari, pare o halucinatie, un miraj ]ce dispare fulgerator : ‘o secunda, o secunda / eu l-am fost zarit in unda’.

Abia in final, apostrofa ironica’Domnisoara, mai nimic / pe sub soarele pitic’ ajunge la un spor de concretete. Faptura apelata cu condenscendenta protocolara ‘domnisoara’ e mai degraba o schema abstracta, o conventie a femininului distant, iar prezenta ei fulgurant langa ‘unda’ pare o epifenie ale carei stari le inregistreaza pulsatoriu eul receptor : ‘inima incet mi-afunda’, ‘…mi-este foarte rau’. Alte doua substantive ale poeziei, ‘unda’ si ‘inima’ intaresc sugestia de puslatie ritmica, in care lumea si fiinta par a impartasi o fiziologie comuna.

Vag erotica si camuflat programatica, poezia’ in dulcele stil clasic releva unicitatea si, totodata, efemeriatea ‘secundei de intalnire a eului rostitor cu ‘pasul de domnisoara’. Substantivul ‘domnisoara’ se aseaza sub sugestia seraficului a puritatii a segalniciei cochete feminine, sugestie resimtita ca de sueta in timpul modern al ironiei.

Conjugarea ‘pasului cu simturile eului - vazul, auzul - e, in acelasi timp, ‘dureros de dulce,’ dar si dureros de trecatoare, imperceptibila in luma obiectiva. Din aceasta conjugare va rezulta, ca un fruct, ‘zicerea’. Eul rostitro’ imperfect mozaicat, starea , semnificantul, cuvantul ca semn conventional al realitatii incearca sa prinda inefabilul substantei ei.

Finalul poemei inregistreaza resemnat trecerea timpului, raportata la aparentul imobilism al fiintei : ‘Pasul trece, eu raman’. Trecerea ‘pasului’ a imbolnavit fiinta de ‘boala demiurgica’. Eul devine ‘semnizeu’ datorita sansei intalnirii, dar ‘ramane blestemat’, condamnta la a numi nenumitul, ideea de frumusete.

Intalnirea ce se doivedise seducatoare e un ‘accident al semnificatiilor’ : ‘pasul, semn nonsalant al gratiei, il atinge fluturant pe seducatorul sedus. Eliberarea de vraja aproape erotica a ‘pasului de domnisoara’ este iminenta. Drama se pararii se ‘indulceste’ prin invocatia incantatorie : ‘Mai ramai cu mersul tau / parc ape timpanul meu’.

Mirajul ‘pasului’ dublat in oglinda ambigua a ‘undei’ (suprafata acvatica miscatoare) se presimte fulgurant, dupa care el devine amintire invocata. ‘Starea’, ca si ‘viziunea sentimentelor’ resping prezentul. In timpul cand sunt percepute ele devin trecut.


Tag-uri: nichita stanescu, limbaj, poezie



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 April '09


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :