Statistics:
Visits: 1,631 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Domnia lui Irod cel Mare
Q: | Intreaba despre Domnia lui Irod cel Mare |
Cruzimea lui Irod I, devenită legendară, s-a manifestat chiar şi în casa sa, asupra copiilor săi numeroşi (cu cele zece neveste ale sale). Astfel, pentru a stinge certurile dinastice ce ar fi putut urma morţii sale, Irod I a poruncit sugrumarea copiilor pe care-i avea de la Mariamna, Aristobul şi Alexandru (în 7 î.e.n.), precum şi a altui fiu al său, Antipater (în 4 e.n.). Tot în sarcina sa este pusă şi uciderea tuturor copiilor din Bethleem, în varstă de pană la doi ani, măcel ce ar fi fost ordonat după ce i s-ar fi relatat povestea cu aură legendară a naşterii în acest oraş a unui prunc căruia îi era promis regatul.
Raţiuni de stabilitate l-au făcut pe Irod I să împartă, testamentar, regatul între trei fii ai săi. Astfel, Iudeea (istorică), Idumeea şi Samaria îi reveniră lui Arche-laos, împreună cu titlul de rege al evreilor, Galileea îi reveni lui Antipas, iar partea de la nordul Iordanului reveni lui Filip. Această soluţie nu-i conveni însă lui Octavianus, care, în 6 e.n., îl înlocui pe Archelaos cu un procurator roman rezident nu la Ierusalim, ci în Cesareea Maritimă, Iudeea devenind din stat clientelar posesiune romană. Procuratorul roman nu se amesteca în treburile interne ale evreilor, acestea fiind în mana Sanhedrinului.
Practic, din acel moment, de depunere a lui Archelaos, autonomia Palestinei şi existenţa ei ca stat încetară. Agitaţia, în spiritul sentimentelor patriotice, a fost preluată de o nouă grupare, ziloţii, care, au şi provocat, în 66e.n., una din ultimele manifestări ale acestui sentiment, rebeliunea aşa-zisă a ziloţilor. T. Flavius Vespasianus, în 67 i.e.n., reprimă răscoala în Galileea, dar Ierusalimul rezistă eroic şi de abia fiul lui Vespasianus, Titus, reuşeşte în 70 e.n. să lichideze rebeliunea. Cruzimea Romei a întrecut pe aceea asiriană, ducand la masacrarea în masă a evreilor (după Tacitus au căzut victime 600 000 de evrei), la incendierea Templului, la împărţirea pămantului între legionarii romani, la vanzarea evreilor ca sclavi, echivaland cu o eliminare politică şi religioasă cvasitotală a acestora. însuşi Sanhedrinul, căruia nu i s-a mai permis să funcţioneze la Ierusalim, pierzandu-şi practic, din acel moment, autoritatea, a fost transferat la Iavna, rămanand numai cu o autoritate nominală.
De abia în secolul al II-lea, datorită şi politicii tolerante a lui Hadrianus, evreii reuşiră să-şi refacă unitatea. Revolta lor, condusă de Simon Bar Kochba (132-135 e.n.), le-a fost, însă, fatală. Ostile romane au sfăramat, practic, întreaga Iudee, evreii au fost împrăştiaţi în Imperiu, intrarea lor în Ierusalim, căruia i-a fost şters şi numele (a devenit Aelia Capitolina), le-a fost oprită. Galileea, care a constituit refugiul evreilor supravieţuitori, a devenit un focar al mozaismului (sub influenţa fariseilor, care au propovăduit primatul credinţei faţă de spiritul patriotic) şi Sanhedrinul, refăcut, în forma de patriarhat (condus de un patriarh), reuşeşte să încheie redactarea Mişnei, care cuprindea legea orală tradiţională a evreilor.
Mozaismul s-a mai manifestat în Mesopotamia, sub conducerea exilarhilor (patriarhi de exil) ce se considerau descendenţi ai lui David; activitatea în acest centru al mozaismului a dus la redactarea Talmudului din Babilon, poate mai important decat cel din Ierusalim. Mozaismul a mai avut focare în întregul Imperiu roman, cu legături stranse cu Sanhedrinul galileean. Edictul din Milan (313), sancţionand triumful creştinismului (Noua Alianţă, prin Mesia, anunţată de Ieremia încă din vremea fixării evreilor după exilul babilonian), ce începuse a se răspandi pe la sfarşitul secolului întai al erei noastre, a provocat un recul al mozaismului, ce obţinuse sub Caracala mari libertăţi, patriarhatul fiind chiar lichidat, de către Teodosius, în 425. Cea mai de durată şi mai grea diaspora (împrăştierea în lume) a evreilor, ce avea să se întindă de-a lungul a cincisprezece secole, începuse.
Raţiuni de stabilitate l-au făcut pe Irod I să împartă, testamentar, regatul între trei fii ai săi. Astfel, Iudeea (istorică), Idumeea şi Samaria îi reveniră lui Arche-laos, împreună cu titlul de rege al evreilor, Galileea îi reveni lui Antipas, iar partea de la nordul Iordanului reveni lui Filip. Această soluţie nu-i conveni însă lui Octavianus, care, în 6 e.n., îl înlocui pe Archelaos cu un procurator roman rezident nu la Ierusalim, ci în Cesareea Maritimă, Iudeea devenind din stat clientelar posesiune romană. Procuratorul roman nu se amesteca în treburile interne ale evreilor, acestea fiind în mana Sanhedrinului.
Practic, din acel moment, de depunere a lui Archelaos, autonomia Palestinei şi existenţa ei ca stat încetară. Agitaţia, în spiritul sentimentelor patriotice, a fost preluată de o nouă grupare, ziloţii, care, au şi provocat, în 66e.n., una din ultimele manifestări ale acestui sentiment, rebeliunea aşa-zisă a ziloţilor. T. Flavius Vespasianus, în 67 i.e.n., reprimă răscoala în Galileea, dar Ierusalimul rezistă eroic şi de abia fiul lui Vespasianus, Titus, reuşeşte în 70 e.n. să lichideze rebeliunea. Cruzimea Romei a întrecut pe aceea asiriană, ducand la masacrarea în masă a evreilor (după Tacitus au căzut victime 600 000 de evrei), la incendierea Templului, la împărţirea pămantului între legionarii romani, la vanzarea evreilor ca sclavi, echivaland cu o eliminare politică şi religioasă cvasitotală a acestora. însuşi Sanhedrinul, căruia nu i s-a mai permis să funcţioneze la Ierusalim, pierzandu-şi practic, din acel moment, autoritatea, a fost transferat la Iavna, rămanand numai cu o autoritate nominală.
De abia în secolul al II-lea, datorită şi politicii tolerante a lui Hadrianus, evreii reuşiră să-şi refacă unitatea. Revolta lor, condusă de Simon Bar Kochba (132-135 e.n.), le-a fost, însă, fatală. Ostile romane au sfăramat, practic, întreaga Iudee, evreii au fost împrăştiaţi în Imperiu, intrarea lor în Ierusalim, căruia i-a fost şters şi numele (a devenit Aelia Capitolina), le-a fost oprită. Galileea, care a constituit refugiul evreilor supravieţuitori, a devenit un focar al mozaismului (sub influenţa fariseilor, care au propovăduit primatul credinţei faţă de spiritul patriotic) şi Sanhedrinul, refăcut, în forma de patriarhat (condus de un patriarh), reuşeşte să încheie redactarea Mişnei, care cuprindea legea orală tradiţională a evreilor.
Mozaismul s-a mai manifestat în Mesopotamia, sub conducerea exilarhilor (patriarhi de exil) ce se considerau descendenţi ai lui David; activitatea în acest centru al mozaismului a dus la redactarea Talmudului din Babilon, poate mai important decat cel din Ierusalim. Mozaismul a mai avut focare în întregul Imperiu roman, cu legături stranse cu Sanhedrinul galileean. Edictul din Milan (313), sancţionand triumful creştinismului (Noua Alianţă, prin Mesia, anunţată de Ieremia încă din vremea fixării evreilor după exilul babilonian), ce începuse a se răspandi pe la sfarşitul secolului întai al erei noastre, a provocat un recul al mozaismului, ce obţinuse sub Caracala mari libertăţi, patriarhatul fiind chiar lichidat, de către Teodosius, în 425. Cea mai de durată şi mai grea diaspora (împrăştierea în lume) a evreilor, ce avea să se întindă de-a lungul a cincisprezece secole, începuse.
Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati |
- Familia Lui Andi Moisescu (6084 visits)
- Faima - Avantaje si Dezavantaje (5259 visits)
- Relatia Veronicai Micle cu Mihai Eminescu (5166 visits)
- Familia Lui Mihai Eminescu (4660 visits)
- Copilaria Lui Andi Moisescu (3688 visits)
- Reformele lui Constantin cel Mare (3196 visits)
- Faraonul egiptean Keops (2997 visits)
- Viata lui Florin Salam (2955 visits)
- Fascinanta Copilarie A Lui Cabral Ibacka (2911 visits)
- Familia Ruxandrei Hurezeanu (2884 visits)
- Clistene, reformatorul grec (2674 visits)
- Pompei, Crassus si Caesar-primul triumvirat roman (2657 visits)
- Viata Sentimentala A Lui Nicolae Guta (2466 visits)
- Reforma militara a lui Caius Marius (2454 visits)
- Catalin Maruta: Biografie Si Cariera (2377 visits)
- Madalina Manole Ducea O Viata Fericita
- Evolutia Cantaretei Madalina Manole
- Sfarsitul vietii lui Tiberius Sempronius Gracchus
- Drumul Keirei Knightley catre succes
- Hiram I, conducatorul fenicienilor
- Filip al II-lea Macedoneanul si Razboiul Sacru
- Bataliile purtate de Filip al II-lea Macedoneanul
- Madalina Manole Ducea O Viata Fericita
- Evolutia Cantaretei Madalina Manole
- Sfarsitul vietii lui Tiberius Sempronius Gracchus
- Drumul Keirei Knightley catre succes
- Hiram I, conducatorul fenicienilor
- Filip al II-lea Macedoneanul si Razboiul Sacru
- Bataliile purtate de Filip al II-lea Macedoneanul
Categorie: Celebritati - ( Celebritati - Archiva)
Data Adaugarii: 05 November '10
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :