Electrocutarea se defineşte ca suma leziunilor provocate de trecerea curentului electric prin corp. Accidentul şi intensitatea leziunilor sânt in funcţie de câţiva factori :

— dependenţi de curentul electric (tipul, intensitatea, tensiunea, durata de acţiune). Curentul alternativ este mai periculos decât curentul continuu ;

— starea pielii in momentul „punerii" sub tensiune. O piele uscată este de circa 500 de ori mai rezistentă declt o piele umedă. Efectul caloric este mai mare la o rezistenţă mai mare. Ţesuturile bogate in apă au o rezistenţă mai mică.

Trecerea curentului electric, in funcţie de rezistenţa pe care o oferă ţesuturile, poate să ducă de la simpla senzaţie dureroas� � (rezistenţă mare), până la moarte (rezistenţă mică);

— traseul pe care-1 parcurge in corp curentul electric (când traseul parcurs trece de la un membru superior la altul, leziunile sânt foarte grave);

— existenţa unor tare agravează pericolul expunerii la curent (boli cardiovasculare, hipctiroidienii, debilii, nevroticii);

— oboseala, emoţiile, frigul, sunt factori agravanţi.

Efectele electrocutării se repercutează fie asupra sistemului nervos (prin fenomenul de depolarizare, pierdere de ioni de către celule), fie asupra musculaturii (striate şi netede), de la simpla excitaţie la spasm. Mai intră in discuţie efectul caloric, de la arsuri simple până la distrucţii tisulare ântinse.

Electrocutarea poate imbrăca mai multe forme clinice:

— electrocutarea fără pierderea cunoştinţei;

— electrocutarea cu pierderea cunoştinţei, dar cu păstrarea circulaţiei şi
respiraţiei;

— electrocutarea cu oprirea respiraţiei, dar păstrarea circulaţiei;

— electrocutarea cu oprirea concomitentă a inimii şi a respiraţiei.
Respiraţia este influenţată de acţiunea curentului electric asupra muşchilor respiratori, muşchilor constrictori ai glotei, precum şi de intervenţia asupra centrului respirator din bulb. Asupra circulaţiei, electrocutarea provoacă tulburări ale ritmului cardiac până la fibrilaţia ventriculară, spasm al vaselor. La toate acestea se mai adaugă accidente traumatice, uneori deosebit de grave: fracturi, fracturi parcelare prin contractura violentă a inserţiilor musculare, traumatisme craniene etc.

Care sunt măsurile de prim ajutor in caz de electrocutare:

— scoaterea de sub tensiune, pentru că există pericolul electrocutării „salvatorului". Când aceasta nu este cu putinţă „salvatorul" va trebui să scoată victima, având pe mâini mănuşi de cauciuc sau orice alt material izolator. In cazul in care funcţiile1 vitale (respiraţia şi circulaţia) precum şi cunoştinţa sunt păstrate, accidentatul va fi acoperit cu cearşafuri calde, se vor face masaje uşoare, eventual i se va administra un sedativ, va fi supravegheat câteva ore. Nu necesită spitalizare. In cazul opririi funcţiilor vitale, până la transportul intr-o unitate sanitară se face reanimarea respiratorie şi cardiacă.

Reanimarea respiratorie incepe prin degajarea căilor aeriene superioare. Gâtul va fi in hiperextensie (un sul sub ceafă); se face controlul obligatoriu al limbii, ştergerea secreţiilor şi respiraţie ,gură la gură".

Reanimarea cardiacă constă in masajul cardiac extern. Când ambele funcţii vitale sunt oprite, se combină respiraţia artificială „gură la gură" cu masajul cardiac extern.

in cursul manevrelor de reanimare, victima poate să-şi revină şi apoi să-şi piardă din nou cunoştinţa. Când nu este posibil transportul imediat al victimei, vor fi administrate acesteia, pentru combaterea şocului, soluţii saline 5%, precum şi alcaline (bicarbonat de sodiu — o linguriţă la 250 ml de ceai), de mai multe ori pe oră.

Prezentarea intr-o unitate sanitară este obligatorie.

sursa imaginii freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: curent, corp, electricitate

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 06 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---