Un vechi proverb englez spune: „Politeţea nu costă nimic si cumpara orice"
Nu suntem singuri pe pămant! Trăim într-o comunitate. Indiferent de rasă sau de locul unde ne aflăm, există reguli universale de comportament in societate, care implică o ţinută morală şi o prezenţă fizică, în armonie cu mediul din jur, cu obiceiurile şi regulile generale de convieţuire, bazate pe respectul reciproc.
Felul cum ne prezentăm, cum vorbim, cum reacţionăm în toate împrejurările, ne dezvăluie mentalitatea, educaţia, cultura, caracterul nostru.

Inutil unii semeni se luptă să capete un lustru superficial, pentru a da o valoare personalităţii lor, dacă nu au autenticitate, dacă fondul moral nu este c instit, elevat, uman, fiindcă adevărul iese la iveală, la cea mai mica manifestare contradictorie a evenimentelor, la primul impas.

Trebuie să fim naturale, dar nu o naturaleţe exprimată prin vulgaritate sau brutalitate, ci prin fineţe şi „bun simţ", despre care Goethe spunea că este „geniul umanităţii".

Toate acestea se obţin prin răbdare, bunăvoinţă, printr-un comportament egal, civilizat, care pană la urmă intră in firesc, in obicei, in manifestarea noastră de fiecare zi. Cu cat se începe mai devreme, cu atat este mai valabil, mai bine, dar niciodata nu este prea tarziu.

Generozitatea, voia bună, politeţea, surasul, ne crează prietenii, ne uşurează viaţa şi ne îndepărtează piedicile, alugandu-ne singurătatea, evitand fenomenul de izolare, de dezinteres, de devalorizare,pe care îl au unii oameni lipsiţi de tandreţea şi de căldura celor din jur, aceasta datorandu-se „ermetismului", agresivităţii sau unor vechi complexe, care-i fac posaci şi, în aparenţă, cu „ţepi de arici". În realitate ei sunt dornici să.comunice dar, fie din timiditate fie din încăpăţanare sau din alte cauze psihice mai complexe, nu mai intră în fluxul viu al vieţii şi privesc prin grilajul propriei lor solitudini.

Există totuşi o solitudine a ganditorilor, a artiştilor, a cercetătorilor, care este necesară pentru creaţie. Ea este ca o „uitare a lumii", pentru a pătrunde mai adanc în tainele pline de neprevăzut ale fenomenelor vieţii. Această singurătate este de fapt o pauză pentru a absorbi mai intens „umanul" şi sublimul, pentru a le reda în opere, întregind astfel afirmaţia lui Honore de Balzac: „A uita, este marele secret al firilor tari şi creatoare. A uita asemenea naturii care nu cunoaşte trecutul, care reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite!".

Trebuie să ştim să uităm tot ceea ce ne-a durut mai mult, sau ceea ce am pierdut şi nu se mai poate reîntoarce, fiindcă altfel rămanem etern handicapaţi moral.

---

Tag-uri: amabilitate, societate, eleganta

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 28 July '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---