Ocaua, precum se ştie, a fost pe vremuri la noi o măsură de greutate şi de capacitate. Dar nu puţini erau negustorii ce foloseau pe atunci „ocaua mică", adică un cântar fals.

„ Pe măcelari şi pe brutari - povesteşte Ion Ghica - când îi prindea ca ocaua mică, îi ţintuia d-o ureche în mijlocul târgului". De atunci expresia: „A prinde cu ocaua mică" înseamnă a prinde pe cineva cu o înşelăciune, a-l descoperi cu o minciună, cu o pungăşie. „De te-o prinde cu oca mică, greu are să-ţi cadă"
- scrie şi Ion Creangă.

Domnitorul Cuza luase măsuri severe, spre a stârpi păgubitorul obicei. Vinovaţii fiind aspru pedepsiţi, negustorii, de teamă, începură să dea ocaua plină, ba chiar peste măsura reglementară. Astfel „ocaua lui Cuza" a rămas, în vorbire, sinonimă nu numai cu „măsura justă", ci şi cu noţiunea de „mult", peste ceea ce se cuvine.

Vasile Alecsandri consemnează acest lucru în poezia Hora lui Cuza-Vodă: „De când Cuza s-a domnit / Panele s-au mai dospit / Ocele s-au mai mărit."

---

Tag-uri: cantar, greutate, expresie

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 12 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---