Zaharia Trahanache este unul dintre personajele cheie ale comediei lui I.L. Caragiale ‘O scrisoare pierduta’.

In lista de personaje ne este prezentat ca ‘prezidentul Comitetului electoral, Comitetului scolar, Comitetului agricol si al altor comitete si comitii’, tot atatea repere ale pozitiei sale politice privilegiate.

Zaharia Trahanache completeaza lumea lui Caragiale, i se integreaza organic prin chiar statutul sau existential, definibil printr-o formula ce se indetifica personajului : ‘ai putintica rabdare’.

Avand o pozitie consolidata, ambitia sa este aceea de a mentine si veghea asupra unei ordini stabilite, acceptand un joc ale carui reguli le stapaneste perfect pentru ca acumularea de experinte ii permite privirea de la inaltime a in tregului mecanism. Dar apelul la ‘Putintica rabdare’ este, in acelasi timp, un truc indelung verificat, este o forma a autoapararii, a incetinelii, a amanarii, este un element strategic ce face parte din arsenalul abilitatilor sale politice.

Pentru a defini societatea vremii, Zaharia Trahanache repeta spusele fiului sau : ‘unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are’.

‘Centrul’ este acceptat ca o autoritate suprema, ca garantie a linistii si prosperitatii ‘noi votam pentru candidatul pe care il pune pe tapet partidul intreg…pentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru…’. De fapt nu face decat sa se conformeze lumii in care traieste.
Se dovedeste a fi un expert in ‘machiavalacuri’, amenintarea si santajul lui Catavencu nu-l sperie si primul sau gand este acela de a gasi antidotul, ceea ce se si intampla, pentru ca, in scurt timp, gaseste o polita prin care acesta isi insusise cinci mii de lei de la societatea pe care o conducea.

Acest fapt dovedeste nu numai ingeniozitatea celui pus in situatia de a-si apara pozitia de ‘om onorabil’, ci si insusirea unor practici curente, cunoasterea superioara a mecanismelor de transformare a defensivei in atac.

Trahanache poate parea naiv in ce priveste sezizarea relatiilor dintre Tipatescu si Zoe, dar aceasta naivitate e contrazisa de abilitatea si viclenia politica a lui ‘nenea Zaharia’, care gaseste la momentul oportun polita falsificata de Catavencu.
Interesele personale ii dictau lui Trahanache sa nu rupa relatiile cu Tipatescu, singurul, din grupul lor, capabil sa sustina partidul.

Abil, tenace, meticulos, calculat, el reuseste sa-si domine oponentii, dar, in acelasi timp, naiv, opac, desensibilizat, el insusi este un inselat.

---

Tag-uri: o scrisoare pierduta, zaharia trahanache, i.l. caragiale

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 14 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---