Conotaţie: termen care se referă la extinderea sau restrângerea sensului cuvântului, în funcţie de context Denumeşte fie toate asociaţiile emoţionale sau senzoriale provocate de un cuvânt, fie orice sens cognitiv (de cunoaştere), rezultat al sugestiei, interferenţa relaţiei dintre sensul primar şi sensul simbolic al unui cuvânt. Limbajul în opera literară este aluziv, indirect.

Denotaţie: termen care "se referă la denumirea sensului propriu, obişnuit al cuvântului". Este folosit pentru a caracteriza proprietatea limbajului ştiinţific, tehnic - limbaj care se cere a fi precis, direct, clar.

Estetică: disciplină a filosofiei care studiază arta ca forma cea mai înaltă de creare şi de apreciere a frumo sului, precum şi variantele din natură, din societate. Hegel, definind estetica drept ştiinţă a frumosului, sublinia: "obiectul ştiinţei despre care tratăm este frumosul în arte". Categoriile specifice artei, esteticii sunt: frumosul, sublimul, urâtul, comicul etc. Estetica studiază frumosul din artă, explicând rolul artei, originea şi funcţiile acestuia, pe baza raportului dintre creaţia artistică şi realitate.
Etica: denumeşte ştiinţa care studiază morala, din punct de vedere teoretic şi practic, prin fundamentarea unor norme morale. Etica studiază principiile morale, legile lor de dezvoltare istorică.

Imaginea artistică: reprezintă specificul artei şi este considerată "un produs al imaginaţiei, având valoare estetică". Ştiinţa explică viaţa prin cauze şi legi fundamentale, într-un limbaj abstract, accesibil numai unor categorii de oameni. Arta, deci şi imaginea artistică prin care se exprimă orice artă (cu specificul ei - culoare, sunet, cuvânt etc.) "scoate la iveală cauzele şi legile fundamentale, nu prin definiţii aride, inaccesibile mulţimii şi inteligibile doar pentru câţiva specialişti, ci într-un mod accesibil, adresându-se nu numai raţiunii, ci şi simţurilor şi inimii omului celui mai obişnuit" (Taine, Filosofia artei).

Scriitorul, putând modifica realitatea, "creează în planul fanteziei lumea din nou, ataşându-i semnificaţii mai largi şi mai personale" (T. Vianu). Prin imagine artistică se reali- zează o cunoaştere subiectivă, scriitorul adresându-se atât imaginaţiei cât şi intelectului.

Exemplu: V. Alecsandri, în pastelurile sale, prin imagini artistice vizuale, auditive, olfactive şi chiar motorii, sugerează peisaje cu specificul unor anotimpuri, cadrul de natură, evocarea fiind în concordanţă cu stările sufleteşti ale poetului. Imaginea artistică (ca şi opera literară) exprimă reacţia omului faţă de realitate, valoarea imaginii artistice, a operei literare fiind măsurabilă şi în raport cu cantitatea de viaţă conţinută. Despre L. Rebreanu, T. Vianu afirma că: "a dat vieţii o operă şi operei o viaţă".

Titu Maiorescu explică în studiul său Comediile d-lui I. L. Caragiale (1885) semnificaţiile profunde ale esteticului şi ale eticului în opera literară, raportul dintre acestea, influenţa lor asupra cititorului. T. Maiorescu porneşte de la faptul că arta a avut întotdeauna o înaltă misiune morală, numai în condiţiile unei valori artistice.

Iată cum explică el moralitatea artei:
"Orice emoţiune estetică, fie deşteptată prin sculptură, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme este stăpânit, să se uite pe sine ca persoană şi să se înalţe în lumea ficţiunii ideale.

Dacă izvorul a tot ce este rău este egoismul şi egoismul -exagerat, atunci o stare sufletească în care egoismul este nimicit pentru moment, fiindcă interesele individuale sunt uitate, este o combatere indirectă a răului şi astfel o înălţare morală. Şi cu cât cineva va fi mai capabil- prin dispoziţia sa naturală sau prin educaţiune a avea asemenea momente de emoţiune impersonală, cu atât va fi mai întărită în el partea cea mai bună a naturii omeneşti (...)

Inălţarea impersonală este însă o condiţie aşa de absolută a oricărei impresii artistice, încât tot ce o împiedică şi o abate este un duşman al artei, îndeosebi al poeziei şi al artei dramatice. De aceea poeziile cu intenţii politice actuale, odele la zile solemne, compoziţiile teatrale pentru glorificări dinastice etc. sunt o simulare a artei, dar nu artă adevărată. Esenţa acesteia este de a fi ficţiune, care scoate pe omul impresionabil în afară şi mai presus de interesele lumii zilnice, oricât de mari ar fi în alte potriviri.

Chiar patriotismul, cel mai important simţământ pentru cetăţeanul unui stat în acţiunile sale de cetăţean, nu are ce căuta în artă ca patriotism ad-hoc, căci orice amintire reală de interes practic nimiceşte emoţiunea estetică.

Există în toate dramele lui Corneille un singur vers de patriotism francez? Este în Racine vreo declamare naţională? Este în Moliere? Este în Shakespeare? Este în Goethe? Şi dacă nu le are Corneille şi Goethe.. să le avem noi?

Subiectul poate să fie luat din realitatea poporului, dar tratarea nu poate să fie decât ideal-artistic, fără nici o preocupare practică.

Prin urmare, o piesă de teatru cu directă tendinţă morală, adică cu punerea intenţionată a unor învăţături morale în gura unei persoane spre a le propaga în public ca învăţături, este imorală în înţelesul artei, fiindcă aruncă pe spectatori din emoţiunea impersonală a ficţiunii artistice în lumea reală cu cerinţele ei, şi prin chiar aceasta îi coboară în sfera zilnică a egoismului, unde atunci - cu toată învăţătura de pe scenă - interesele ordinare câştigă preponderenţă.

Căci numai o puternică emoţiune impersonală poate face pe om să se uite pe sine şi să aibă, prin urmare, o stare sufletească inaccesibilă egoismului, care este rădăcina oricărui rău Aşadar, arta dramatică are să expună conflictele, fie tragice, fie comice, între simţurile şi acţiunile omeneşti cu atâta obiectivitate curată, încât pe de o parte să se poată emoţiona prin o ficţiune a realităţii, iar pe de alta să se înalţe într-o lume impersonală. Nici fraza de morală practică, nici intenţionata pedepsire a celui rău şi răsplătirea celui bun nu se ţin de artă, ci sunt de-a dreptul contrare."

Desigur, judecăţile referitoare la operele literare care aparţin genului dramatic se extind şi la operele literare aparţinătoare genurilor; liric şi epic.

---

Tag-uri: termeni, opera literara, dictionar

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---