Schimbarea raportului anatomic normal dintre suprafeţele ce formează o articulaţie, însoţită de leziuni ale părţilor moi periarticulare (capsulă, ligamente, tendoane musculare), determinate de un agent traumatic, caracterizează o luxaţie.

Ca şi fracturile, luxaţiile pot fi închise sau deschise. Luxaţiile închise sânt mult mai frecvente.

Ca prim ajutor în aceste luxaţii se va face imobilizarea regiunii interesate, fără nici o tentativă de reducere din partea celui care intervine. Reducerea luxaţiilor se face în spital, sub anestezie, necesitând manevre accesibile doar specialistului. Tentativele de reducere din partea unui neavizat pot duce la complicaţii vasculo-nervoase imediate, la fracturi etc.

Iata cele mai frecvente tipuri de luxaţii:

Luxaţia acromio-clavicularâ

Este pierderea raportului normal al claviculei în această articulaţie, prin ruperea capsulei articulare şi a unor ligamente.

Clavicula are capătul extern mult ridicat. Prin compresiune externă, clavicula revine uşor la locul ei (când leziunea este proaspătă), asemenea unei „clape de pian". Se menţine redusă atâta vreme cât se exercită presiunea externă. Când aceasta dispare, luxaţia se reproduce.

Simpla imobilizare a membrului superior de partea lezată pe o eşarfă este suficientă, după care bolnavul este îndrumat la spital.

Luxaţia scapulo-humerală

În urma unui traumatism care rupe capsula articulară şi ligamentele ei, capul humerusului părăseşte articulaţia scapulo-humerală, situându-se în faţa sau în spatele gleznei, superior sau inferior acesteia.

Umărul traumatizat apare deformat. Rotunjimea obişnuită se şterge, apărând
aspectul drept, de ^epolet". Cotul este îndepărtat de trunchi. Atitudinea bolnavului este „umilă", susţinându-se antebraţul membrului superior bolnav cu mina sănătoasă. Durerile sânt violente. Se imobilizează membrul traumatizat într-o eşarfă, în poziţia în care se află şi se îndrumă accidentatul spre spital .

Luxaţia de cot

Extremităţile superioare ale oaselor antebraţului (capul radial şi olecranul) părăsesc articulaţia cotului, situându-se în spatele (cel mai frecvent) sau în faţa paletei humerale, iar alteori intern sau extern faţă de aceasta.

Durerile sunt însemnate, regiunea cotului este deformată, tumefiată, antebraţul putând să apară fie alungit, fie scurtat.

Fără să se încerce reducerea luxaţiei, bolnavul este îndrumat spre spital, cu antebraţul şi cotul fixate ]n eşarfa legată la gât.

Luxaţia de genunchi

Extremitatea superioară a tibiei (platourile tibiei) se deplasează sub acţiunea agentului traumatic în spatele săli în faţa condililor femurali şi, mai rar, lateral .

Se pot folosi pentru imobilizare aţele de lemn laterale sau atelă de sârmă îndoită, din partea superioară a coapsei traversând genunchiul şi imobilizând glezna, piciorul fiind la 90° faţă de gambă.

Leziunile vasculo-nervoase prin manevre brutale sunt foarte des citate la tentativele de reducere a acestor luxaţii. Interesarea nervului sciatic popliteu extern este destul de des întâlnită.

sursa imaginii .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: genunchi, durere, os

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 05 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---