Cercetările pentru un vehicul care se se auto-propulseze au început prin folosirea auburului. După inceputul zguduitor al lui Nicolas Cugnot cu căruţa armă în Franţa anului 1769, a mai fost un număr impresionant de experimente de succes. Primul automobil era alimentat cu gaz, avea motor cu combustie internă şi a fost construit de Etienne Lenoir din Franţa în 1862, care descoperind că prototipul a funcţionat şi-a îndeptat atenţia către bărcile cu motor. Primul automobil alimentat cu benzină a fost construit în 1883, tot în Franţa, dar şasiul s-a dovedit a fi prea fragil pentru a suporta greutatea şi puterea motorului. Karl Benz din Germania a construit primul automobil fiabil în 1885 devenind părintele indus
triei auto.
Acesta a fost începutul unei dezvoltări rapide incluzand surprinzătoarea descoperire a discurilor de frănă în 1902, convertizorului catalitic, în 1909 şi a servodirecţiei în 1926. Una dintre cele mai semnificative descoperiri din istoria industriei auto este invenţia centurii de siguranţa în 1958 de către Nils Bohlin, inginer la Volvo. Volvo nu
s-a folosit de drepturile de autor crezând că este mai important ca toţi conducătorii auto să fie în siguranţă la volan.
Odată cu apariţia automobilelor au apărut şi altele ca : parcările, semne de circulaţie, semafoarele, etc. Primul semafor era o lanternă cu semnale rosii si verzişi a fost instalată în Londra, lângă clădirea Parlamentului pentru a uşura accesul trăsurilor în curte. Garrett Augustus Morgan a inventat semaforul pentru maşini în 1914, patentat în 1922. Garrett a primit şi un premiu din partea guvernului american pentru siguranţa şoselelor.
Primul contor pentru parcare a fost instalat în Oklahoma City în 1935, invenţia editorului Carlton Magee care a înfiinţat şi Parching Meter Company pentru a-şi fabrica invenţia.
Edgar Purnell Hooley a folosit numele unui înaintaş inventator pentru a contribui la dezvoltarea industriei auto. La începutul secolului al 19-lea John Loudon McAdam a folosit piatră spartă, pietiş pentru a crea străzi macadamizate. Acestea reprezentau o amplă imbunătăţire a drumurilor, dar erau predispuse la brăzdare. În 1901, Hooley a găsit un tip de stradă care nu se brăzda. El a descoperit că dintr-un vagon in care se afla un butoi se împrăştia smoala peste macadam şi zgura de la turnătorie a fost folosită pentru a acoperi smoala. El a patentat acest proces cu numele de macadam cu smoală în 1902 şi a înregistrat marca sub numele Tarmac în 1903.
Sursa imagine: flickr.com