In insuficienţa cardiacă de diferite grade limitarea eforturilor fizice este proporţională cu intensitatea simptomelor. Repausul la pat se indică în insuficienţa cardiacă pană la compensare, adică pună ce dispar edemele, greutatea de a respira şi pană ce bolnavul urinează normal. După compensarea inimii se va trece la repausul relativ (12 ore la pat, dintre care 8 ore somn şi 4 ore .petrecute în repaus, de preferinţă în fotoliu). Eforturile se vor doza după starea cardiacă. Prelungirea statului în pat după dispariţia simptomelor de insuficienţă cardiacă este fără sens şi poate avea efecte negative asupra stării psihice, produce constipatie, favorizează staza venoasă, trombozele etic.

Me todele culturii fizice - masajul, mişcările active şi pasive (gimnastica medicală, jocurile sportive) stimulează activitatea cardiovasculară, contribuie la echilibrarea sistemului nervos. Practicate sub control medical au un efect pozitiv asupra contracţiei miocardului, fac să crească viteza de circulaţie, tonusul muscular şi vonos.
Masajul are un efect activator asupra circulaţiei, asupra tonusului musculaturii şi supleţei articulaţiilor ; el combate stagnarea prelungită a san-gelui în vene şi activează circulaţia în arterele mici (în caz de arterită). Gimnastica respiratorie, practicată sub control medical, favorizează adaptarea la efort (mărind capacitatea vitală) şi sporeşte debitul inimii.

La bolnavii cardiovasculari o altă problemă importantă este cea legată de profesiune. în cadrul activităţii profesionale intervin o serie de factori ce solicită organismul sub raport fizic şi nervos (programul de muncă, ritmul proceselor de muncă, gradul încordării nervoase, preocupările profesionale în afara orelor de serviciu).

Se impune reabilitarea şi recuperarea bolnavului de inimă. Acestea constau în măsuri care urmăresc o refacere fizică şi psihică cit mai completă a pacienţilor cardiovasculari. O activitate fizică corect adaptată posibilităţilor inimii nu are efecte defavorabile ci, din contră, ameliorează condiţia fizică şi psihicul pacientului şi, uneori, chiar evoluţia afecţiunii de bază.
Scăderea parţială a capacităţii de muncă este în general compatibilă cu un program cu număr redus de ore de activitate (evitarea muncii de teren, degajarea de unele sarcini profesionale mai dificile).

în caz că munca profesională solicită eforturi ce depăşesc posibilităţile bolnavului, se indică schimbarea locului de muncă în alt sector cu acelaşi tip de muncă, dar comportand scutire de eforturi fizice, volum de activitate mai mic.
Dacă bolnavul şi-a pierdut capacitatea de muncă pentru profesiunea pe care o exercita, se impune recalificarea sa în altă profesiune, mai uşoară, adaptată stării lui cardiovasculare. Se recomandă în general profesiuni înrudite cu profesiunea sa de bază, deoarece procesul de recalificare şi însuşirea unui nou stereotip profesional cer efort şi timp îndelungat.

în cazul cand prin îmbolnăvire individul şi-a pierdut pentru un timp îndelungat sau pentru toată viaţa capcitatea de muncă, se indică pensionarea în gradul de invaliditate corespunzător. Menţionăm căi un astfel de bolnav poate duce unele mici activităţi de agrement care cer un efort fizic minim ; lectură limitată, desen, gravură, ocupaţii care nu sunt obositoare.

---

Tag-uri: inima, cardiac, cardiovascular, boala

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 06 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---